„ Am depasit momentul critic. Istoria ne va arata cat de aproape am fost de marginea prapastiei”


„Securitatea unui stat costă”

„Adevărul”: Aţi lansat recent o carte intitulată „Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI”. Despre ce este vorba?
George Cristian Maior: Eu cred că încercarea de a decodifica, de a înţelege, de a urmări nişte grile de analiză a fenomenelor ce se manifestă astăzi în zona securităţii naţionale este un demers util. Acest lucru l-am încercat printr-o asemenea carte, ce poate inaugura şi dezvoltarea unei şcoli de informaţii, de Intelligence românesc, atât de necesară, până la urmă, pentru societatea românească şi pentru interesele noastre naţionale.

Astfel de şcoli există şi în Occident…
Exact. Şi, dincolo de a încerca să transpunem modele (uneori e necesar şi acest lucru, nu inventăm noi întotdeauna roata), cred că avem şi capacitatea naţională de avea contribuţii teoretice şi practice interesante în această zonă.

Este foarte important prin prisma faptului că, de multe ori, ne referim la efecte, omiţând cauzele evenimentelor care se produc.
Da. Şi voi milita pentru acest lucru în continuare. Voi încerca deschideri mai ample şi către societatea civilă pentru că, până la urmă, este vorba de o dezbatere profund intelectuală. Aşa cum sugerează, de fapt, metafora din titlul cărţii „Un război al minţii”.

Tot sub îngrijirea dumneavoastră apare şi revista „Intelligence”, o publicaţie editată de către Serviciul Român de Informaţii. Cum de reuşiţi să scoateţi un asemenea produs pe timp de criză?
Este, credeţi-mă, o necesitate internă, pentru a da posibilitatea tinerilor noştri să se exprime pe domenii de competenţă deosebită. Sunt articole foarte specializate, nu uşor accesibile într-un mediu mai larg. Pe de altă parte, încercăm să transmitem publicului un minimum de cunoaştere a acestui domeniu, repet, ascuns prin natura sa, desfăşurat undeva în profunzimea lucrurilor. Gestionăm şi noi resursele pe care le avem în cadrul Serviciului şi, cu o planificare bună a acestora, ne permitem să edităm o asemenea revistă. Nu e vorba de un lux, ci de o necesitate.

Vorbeam şi cu directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, despre modul în care criza afectează activitatea serviciilor de informaţii româneşti. Domnia sa spunea, printre altele, că dacă oferi un euro, primeşti informaţie de un euro. Suntem cumva deficitari la acest capitol, în momentul de faţă?
Din punct de vedere al resurselor financiare ale serviciilor, adesea dezbaterea publică de la noi are conotaţii negative. Se amestecă prea uşor un domeniu cu altul şi, din păcate, văd naivităţi. Ca să nu le spun altfel… Chiar unii politicieni afirmă: „De ce n-am da bani la Învăţământ, luând de la Servicii?”. Sau: „ De ce Serviciile au cine-ştie-ce bugete?!”. Acest lucru este fals! În paranteză fie spus, avem un buget mic în ansamblul Produsului Intern al României. Evident, informaţia, ca peste tot, costă. De asemenea, şi securitatea unui stat costă. Nimeni nu-ţi asigură securitate pe gratis. Trăim într-o lume dură, bazată pe interese, pe promovarea uneori agresivă a acestora. Trebuie să fim atenţi pentru că, până la urmă, condiţia fundamentală pentru prosperitatea unui stat, pentru capacitatea sa de a oferi cetăţenilor condiţii materiale şi psihologice apte să le satisfacă nevoile, stă în securitate. Securitate fizică a statului, securitate economică, securitate strategică, cea militară ne oferă premisa unei vieţi normale într-o lume deosebit de complexă. Şi vedem câte ameninţări şi dezastre s-au produs doar în ultimii ani…

„Nimeni nu-ţi asigură securitate pe gratis. Trăim într-o lume dură, bazată pe interese, pe promovarea uneori agresivă a acestora.”

„Istoria va arăta cât de aproape am fost de marginea prăpastiei”

Majoritatea românilor sunt curioşi dacă ne aflăm în continuare într-o zonă de risc din punct de vedere economic. Ce ne rezervă anul 2011?
Este o întrebare dificilă… Nu se poate răspunde foarte concentrat la o asemenea întrebare. În primul rând, România nu este într-o situaţie de excepţionalism faţă de alte state, chiar ale Uniunii Europene. Dimpotrivă, există state care, în mod surprinzător pentru unii, sunt nevoite acum să aplice programe dure de ajustări bugetare, de reduceri ale deficitelor. Ultimul exemplu elocvent este Irlanda care de câţiva ani era numită „tigrul celtic”, ţara cu economia cea mai dezvoltată din zona europeană. La un moment dat, avea o rată de creştere de 10%. Iată că Irlanda este nevoită să apeleze la împrumuturi dramatice, să opereze reduceri masive în sectorul bugetar, confruntându-se cu o criză fără precedent. Asta deşi această ţară s-a confruntat cu multe crize în tumultuoasa sa existenţă. De asemenea, Portugalia şi Spania dau semnale de o anumită preocupare, cel puţin, ca să nu spunem mai mult, în plan economic. Noi, de asemenea, am fost într-o situaţie critică la sfârşitul lui 2009 şi începutul lui 2010. S-au operat măsuri extrem de dure, poate printre cele mai dure din Uniunea Europeană. Acestea, teoretic, ar da premisa unei ieşiri iniţiale din recesiune şi apoi, treptat, din criză. Cel puţin acest lucru este estimat pentru anul 2011, la nivelul unor prognoze. Dar şi prognozele sunt mult mai dificile şi discutabile.

Şi pot fi modificate pe parcurs, aşa cum am văzut „la case mai mari”…
Aţi văzut prognoze ale Fondului Monetar Internaţional infirmate de evoluţii ale realităţii. Adevărul este că trăim într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic, care afectează sistemul internaţional ca atare. Criza este potenţată şi de caracterul interdependent al economiilor. Aşa cum evoluează lucrurile, s-ar putea, într-adevăr, să depăşim cu greutate momentele dificile. Repet, am depăşit faza unui moment critic, iar istoria va arăta cât de aproape am fost de marginea prăpastiei. Important este ca şi din punct de vedere psihologic să privim cu mai mult calm lucrurile, să continuăm măsurile care trebuie luate. Aici nu este o marjă foarte largă de inovaţie, din păcate, nu există reţete miraculoase. O prea mare emoţionalitate, căderea într-un pesimism accentuat, nu fac bine energiilor necesare ieşirii din această criză.

Climatul social ar putea deveni exploziv?
Nu mai vorbesc de contextul social, care este întotdeauna afectat cel mai puternic şi care, dacă devine exploziv, intră într-o buclă negativă, cu consecinţe dezastruoase economic.

Am reţinut o afirmaţie pe care aţi făcut-o acum: „Istoria va arăta cât de aproape am fost de marginea prăpastiei”. Credeţi că ne-am îndepărtat suficient de zona de risc maxim?
Cred că ne-am îndepărtat de zona ameninţării. Mai avem multiple vulnerabilităţi pe care trebuie să le definim foarte bine şi cu înţelepciune. Trebuie să înţelegem că există o serie de aspecte interne care, dacă nu sunt tratate corespunzător, vor influenţa negativ timpii de ieşire din criză. Mă refer la capacitatea reală de a implementa anumite măsuri, mă refer la folosirea deficitară, în continuare, a posibilităţilor europene de atragere a fondurilor. Vorbesc strict economic acum. Mă refer la o suprapolitizare a unor instituţii care ar trebui să îşi facă profesionist datoria pe această linie de absorbţie a fondurilor europene, de implementare de politici. Sunt racile de care, din păcate, ne debarasăm foarte greu şi care nu ajută la o accelerare a timpilor necesari pentru ieşirea din criză. Iar timpul s-ar putea să nu mai aibă răbdare, aşa cum spunea un mare scriitor, şi vom conştientiza că nu este momentul marginalizării elementului profesionist şi tehnocratic din societate.

„Mă refer la o suprapolitizare a unor instituţii care ar trebui să îşi facă profesionist datoria pe această linie de absorbţie a fondurilor europene, de implementare de politici.”

„Foşti membri ai Securităţii devin peste noapte experţi în drepturile omului”

Îmi spuneaţi într-o discuţie anterioară „La masa Adevărului” faptul că decidenţii politici nu sunt foarte sensibili la semnalările serviciilor de informaţii. Se menţine această situaţie?
N-aş face generalizări. E adevărat, am afirmat acest lucru şi pot să spun că, cel puţin în ultimul an, am constatat o îmbunătăţire a relaţiei – întotdeauna complicate – între furnizorul de informaţie şi consumatorul de Intelligence care este, până la urmă, omul politic. Acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate, şi la nivel local. Aici ar trebui să ne concentrăm mai mult. Ne-am propus, cel puţin din punct de vedere al Serviciului, să sensibilizăm mai mult factorii locali şi să le transmitem informaţie utilă. Uneori ea este respinsă din raţiuni pe care n-aş vrea să le comentez pe larg aici, dar care sunt ştiute de Serviciu, în plan local.

Sunt diverse interese locale…
Da, sunt diverse interese locale şi alte aspecte pe care n-am să le dezvolt aici şi, vedeţi, uneori lucrurile chiar pot degenera. Cel puţin pe palierul siguranţei cetăţeanului, al siguranţei publice.

S-a întâmplat, în această săptămână, şi în Galaţi – reglare de conturi între clanurile mafiote…
Da. Şi în Galaţi, şi în Craiova sunt asemenea fenomene. Am atenţionat asupra lor de multă vreme. Chiar s-au transmis informaţii concrete (de prognoză) şi iată că nu s-a ţinut cont de ele. Repet, este în interesul tuturor să avem o relaţie bună pe această ecuaţie complicată Serviciu-beneficiar. Nici Serviciul nu este perfect, nici Serviciul nu este depozitarul cunoaşterii totale. Şi noi avem, şi am recunoscut acest lucru, deficienţe, dar împreună putem completa nevoile de informaţii, de analiză şi putem avea acel flux de informaţie necesar pentru a identifica soluţii raţionale.

Spuneaţi, recent, că se încearcă decredibilizarea serviciilor de informaţii. Cine încearcă să facă asta?
Se încearcă mai ales pe aspectele legate de corupţia sistemică sau strategică. Veţi constata urmărind atent discursul public pe misiunile fundamentale ale Serviciului că el emană fie direct, fie indirect de la persoane foarte puternice, care au probleme cu Justiţia şi care încearcă să-şi proiecteze propriile probleme, propriile temeri legate de anumite aspecte de corupţie majoră prin a ataca sursa de informaţii. Noi încercăm să generăm un sistem imunitar minimal, necesar pentru evoluţia transparentă şi normală a statului. Dar apar diverse discuţii despre stenograme, interceptări, comparaţii forţate, absolut neadecvate şi inepte din punct de vedere intelectual între SRI şi fosta Securitate. Din păcate, foşti membri ai Securităţii devin peste noapte experţi în drepturile omului. Este o bulversare a reperelor axiologice pe care noi o cunoaştem, o înţelegem, cu care ne luptăm, dar care poate confuziona populaţia, la un moment dat.

Pe aceşti foşti membri ai Securităţii, la care faceţi referire, îi vedem la televizor?
Pe unii da. N-aş vrea să dau nume. Am spus întotdeauna că am admirat profesionistul în orice om. Şi chiar în fosta Securitate au existat asemenea profesionişti care şi-au făcut datoria în vremuri grele şi despre care se poate spune că au avut grijă de respectarea unei anumite legalităţi. Dar aceste atacuri la adresa SRI nu sunt în regulă.

„Veţi constata urmărind atent discursul public pe misiunile fundamentale ale Serviciului că el emană fie direct, fie indirect de la persoane foarte puternice, care au probleme cu Justiţia.”

„Pentru SRI, Hayssam este un obiectiv major”

S-a discutat mult în ultima vreme asupra extrădării lui Omar Hayssam. Nu că ar fi o problemă prioritară pentru România, în momentul de faţă… Totuşi, ce se întâmplă? Am avut impresia că autorităţile române aşteptau altceva de la preşedintele Siriei în privinţa declaraţiilor legate de extrădarea lui Hayssam.
A fost, pentru cei cunoscători, o extraordinară evoluţie calitativă în acest caz concret. Pentru că semnarea acelui Acord de extrădare, de transfer al persoanelor condamnate, elimină orice barieră legală în posibilitatea realizării extrădării şi a exercitării pedepsei pe teritoriul naţional de către acest individ pe care l-aţi menţionat, Hayssam. Nu se încheie asemenea Acorduri cu foarte multe state. Sau, cel puţin, statul sirian nu a încheiat asemenea acorduri cu state europene. Acesta este un semnal foarte clar că suntem pe calea cea bună şi îmi menţin toate afirmaţiile legate de această situaţie. Pentru noi contează principiul. Un om care a fost condamnat pentru terorism în România şi din cauza căruia mai mulţi directori de servicii de informaţii şi-au dat demisia, este pentru SRI un obiectiv major de care nu se va lăsa niciodată. Iar prin această vizită şi prin relaţia bună pe care o avem cu statul sirian – strategic, politic şi iată, şi juridic – eu cred că vom reuşi acest lucru. N-a existat nicio contradicţie, aşa cum au spus unii, între declaraţiile preşedintelui Siriei şi cele afirmate în România. Dimpotrivă, ele sunt complementare, dacă sunt citite cu atenţie.

Preşedintele Siriei spunea că nu înţelege raţiunea pentru care Hayssam ar trebui să-şi ispăşească pedeapsa într-o închisoare din alt stat decât cel în care se află în prezent…
El se referea la faptul că execută o pedeapsă şi, într-o anumită interpretare, mai ales din acea zonă, acest lucru ar acoperi şi alte pedepse, date pentru alte infracţiuni. Noi privim lucrurile distinct. El nu a dat termenii de pedeapsă pe care i-a luat Hayssam în statul sirian. Nu a exclus prin această declaraţie posibilitatea ca, în momentul în care va termina de executat pedeapsa în Siria, Hayssam să fie trimis în România pentru executarea celeilalte pedepse. Acest lucru se va discuta în continuare la nivel juridic, după cum a spus preşedintele Siriei.

Toată povestea din jurul lui Hayssam are legătură cu răpirea ziariştilor români în Irak. Vă întreb direct: vom afla vreodată adevărul despre ce s-a întâmplat atunci?
Bineînţeles. Când se va desecretiza acel dosar. El este complet, este clar, este limpede. Încă sunt probleme, şi de aici şi secretizarea lui, cu protejarea anumitor surse, mijloace şi informaţii într-un context mult mai larg, legat nu doar de statul român ci şi de alte state, în legătură cu acest caz. Nu va nicio problemă, vă asigur. Uneori sunt uimit să văd cum un serviciu de informaţii care a salvat viaţa acestor ziarişti este acuzat în legătură cu acest caz. Ştiţi că au murit ziarişti din Bulgaria, ziarişti din alte state, în condiţii similare şi cu toate eforturile făcute de acele state, de acele servicii de informaţii pentru salvarea lor. Eu cred că de aici ar trebui să pornim istoricul judecând acest caz. Mă bucur că ziariştii români care au fost răpiţi în 2005 sunt în viaţă. Sunt mâhnit, repet, pentru că unul dintre ei, care datorează viaţa unui ofiţer din SRI, are atâta lipsă de caracter şi de respect încât să-l pună permanent sub presiune publică pe acel ofiţer. N-am să dau nume.

E evident la cine vă referiţi…
I-a salvat viaţa şi asta e mulţumirea pe care o primeşte…

S-a speculat foarte mult că sunt influenţe politice în toată această poveste cu răpirea ziariştilor români…
Eu am venit la conducerea SRI după consumarea acestui caz. Am studiat dosarul, vă asigur că nu este vorba despre aşa ceva. Dar, istoric vorbind, uitaţi-vă la orice operaţiune de acest gen a unor servicii: întotdeauna vor exista controverse. Este dreptul fiecăruia să creadă într-o conspiraţie sau chiar să-şi manifeste clar anumite interese politice, punând în umbră calităţile Serviciului şi punând într-o ecuaţie politică asemenea lucruri. Uitaţi-vă doar la folosirea la anumite intervale a cazului Hayssam pe fundal electoral şi veţi descoperi şi asemenea raţiuni pentru asemenea dezbateri.

„Un om care a fost condamnat pentru terorism în România şi din cauza căruia mai mulţi directori de servicii de informaţii şi-au dat demisia, este pentru SRI un obiectiv major de care nu se va lăsa niciodată.”

„Suntem printre cei mai imuni la jocuri politice”

Ne spuneaţi în septembrie 2008, tot „La masa Adevărului”, că mulţi oameni politici au încercat să facă presiuni asupra SRI şi că v-au pus în situaţia de a le spune să înceteze. Se mai întâmplă acest lucru?
Mai rar, se mai întâmplă. N-aş vrea să fiu într-un fel acuzat de lipsă de modestie, dar am vorbit de politizarea unor instituţii. Am vorbit de această racilă a evoluţiei sistemului românesc. Primul lucru la care am ţinut a fost să evit orice încercare de a se politiza SRI, fie prin numiri teritoriale, fie prin comunicare inutilă a ofiţerilor cu forţele politice. Cred că, din acest punct de vedere, suntem printre cei mai imuni la jocurile politice. Şi aşa vom rămâne. Când nu vom mai rezista, vom vedea.

Poate veţi face o conferinţă de presă când nu veţi mai rezista, să afle şi publicul mai multe lucruri despre „îndeletnicirile” politicienilor…
Poate da, poate nu.

Ţinând cont de situaţia politică actuală şi de măsurile care vor fi luate în 2011 pentru a supravieţui economic, există riscuri în zona stabilităţii sociale?
Suntem într-un context democratic. Pot exista şi vor exista cu siguranţă tensiuni politice, lupte crâncene în Parlament, în discursuri. Asta o spun ca un observator. Nu cred că trebuie confundate planurile – cel economic cu revoluţiile politice. Într-o democraţie se pot întâmpla diverse lucruri. Singura problemă legată de aceste aspecte se referă la soliditatea instituţiilor, la capacitatea lor de a face faţă unor transformări sau seisme politice, într-un moment de criză. Din păcate, timp de 20 de ani nu am reuşit să realizăm stabilitatea instituţiilor în momente de schimbări politice. Şi acest lucru, mai ales pe un fundal de criză, poate afecta capacitatea lor de a aplica programe şi soluţii.

Aş putea trage o concluzie, jurnalistic vorbind, din ceea ce mi-aţi spus – faptul că multe dintre instituţiile statului nu au reuşit să ţină pasul cu vremurile şi că există nuclee care-i împiedică pe profesionişti să-şi facă treaba.
Da. Din păcate este şi datoria partidelor, cred eu, iarăşi ca un observator şi perfect din afara acestui context, de a-şi forma clasa aceea de tehno-politicieni capabili să-şi asume imediat răspunderi. În ultimii ani, am observat aici o involuţie, la nivelul resursei umane. Nu vreau să discut mai mult.

Pe plan extern ne costă aspectul acesta. Aveţi informaţii în privinţa modului în care gestionăm criza din punct de vedere politic?
Da, există percepţii. Vreau să vă spun că, din punct de vedere diplomatic şi strategic, România este mult mai bine văzută şi plasată faţă de o anumită percepţie internă care se dezvoltă, uneori, în diverse medii. Pe de altă parte, există şi aspecte negative legate de fenomenul menţionat care sunt sesizate şi observate.

„Din păcate, timp de 20 de ani nu am reuşit să realizăm stabilitatea instituţiilor în momente de schimbări politice. Şi acest lucru, mai ales pe un fundal de criză, poate afecta capacitatea lor de a aplica programe şi soluţii.”

„Vom mai avea «surprize» gen WikiLeaks”

La ce dezvăluiri să ne mai aşteptăm din partea WikiLeaks? Acestea au făcut deliciul presei în ultima vreme…
Şi-l vor face în continuare, vă asigur. E vorba de o cantitate imensă de informaţii diplomatice. Este un fenomen extrem de complicat. Din multe puncte de vedere. Dacă-mi permiteţi, noţiunea şi conceptul de „secret” au o valoare bine cântărită. Orice stat operează cu secrete, inclusiv statele democratice, pentru că se luptă într-o lume dificilă internaţional, a intereselor economice, geopolitice, strategice. Aceste secrete nu sunt acoperite – sau protejate – împotriva cetăţenilor, ci în favoarea lor. Până la urmă, toată politica unui stat se cuantifică prin ceea ce realizează pentru cetăţean. Or, această explozie de informaţie venită dinspre WikiLeaks nu face bine, până la urmă, nici măcar cetăţeanului.

Prin urmare, spuneţi că această explozie informaţională se va întoarce împotriva cetăţenilor…
Să ştiţi că are un efect şi va avea un anumit efect. Mai mult, se poate discuta, poate într-un plan secundar, şi despre dreptul la informaţie. Dar şi acesta are sau ar trebui să aibă limitele sale. Pentru că s-ar putea ca însuşi dreptul la informaţie să aibă de suferit şi deja se vede acest lucru – vor fi luate noi măsuri, mai stricte, de securizare, după acest incident. Asta nu va ajuta, vă asigur.

Totuşi, cum de a fost posibilă o asemenea scurgere de informaţii? Practic se demantelează miturile din jurul serviciilor de informaţii…
Să fim serioşi, acum! Nu serviciile de informaţii au fost cele lovite, ci serviciile diplomatice, dar mă rog acesta este un aspect…

Dar indirect au fost lovite şi serviciile de informaţii.
Absolut. Este ceea ce, paradoxal, spun serviciile de informaţii de mult timp. Dar, vedeţi, când le spunem în timp, mai liniştit şi mai calm, din punct de vedere al dezbaterii nu ies în evidenţă. Am mai spus-o odată: am intrat în era globalizării, adică a demitizării excesive, a proliferării informaţiei şi acest lucru este o expresie a unei noi lumi, în care vom mai avea asemenea surprize – unele plăcute, altele neplăcute. Din păcate, poate mai multe neplăcute. Un om cu un laptop poate face extrem de multe lucruri bune, dar şi negative. Nu căutaţi – cum am văzut la unii, chiar la intelectuali de seamă ai naţiunii – conspiraţii ascunse sau jocuri teribile induse. Este o expresie a globalizării informaţiei, a creşterii sale exponenţiale, a dezvoltării sale tehnologice. Un om inteligent poate, cu un computer, să facă multe lucruri rele, inclusiv de acest gen.

Uneori lucruri sunt mai simple decât par.
Da.

Spuneaţi adineauri că vom vedea noi documente scoase de WikiLeaks. Noi, românii, cum ieşim din toată această afacere?
Mi-aş permite o anticipare… Dar mai degrabă o speculaţie – nu îi zic nici măcar anticipare pentru că nu ar trebui să cunosc ce urmează să apară despre România. Dar vor apărea lucruri care vor pune în evidenţă, pe de o parte, rolul regional al României, în condiţiile strategice ale anumitor state. Pe de altă parte, se vor evidenţia anumite evoluţii interne de la noi, aşa cum au fost percepute la nivel diplomatic.

Nicio închisoare secretă a CIA, aşa cum s-a speculat, pe teritoriul României unde să fie torturaţi talibani?
Dacă nu există, nu există.

„Vor apărea lucruri care vor pune în evidenţă rolul regional al României, în condiţiile strategice ale anumitor state.”

„Un stat poate fi pus în genunchi de un atac cibernetic”

Îmi spuneaţi, într-un dialog anterior, că e greu să acţionezi în democraţie, pentru că trebuie să ţii cont de o sumedenie de factori. S-au complicat lucrurile în ultimii ani, dată fiind criza mondială şi mişcările produse pe eşichierul politic?
Da. Este o lume, repet, mai dificilă. O lume moare şi alta se naşte, nu doar la noi, ci şi în alte state. Şi criza economică ne duce spre alte paradigme, spre alte filosofii economice, statale. Veţi vedea acest lucru pe termen mediu şi lung. Ameninţările sunt mai complexe şi mai greu de prognozat. Vorbeam de terorism, vorbeam de spaţiul cibernetic care va fi o preocupare majoră. Din acest punct de vedere un stat poate fi realmente pus în genunchi de un atac masiv cibernetic, pe o infrastructură critică tehnologic. Gândiţi-vă la bănci, la haosul care s-ar produce în sistemele strategice naţionale de electricitate, în cazul unui asemenea atac. Sunt ipoteze cu care se lucrează. Trebuie să ne adaptăm la această lume dinamică. Să învăţăm să o cunoaştem, în primul rând, şi apoi să-i răspundem adecvat. Nu este uşor. Puterea intelectuală a unui Serviciu stă în capacitatea de a se adapta permanent, iar cea operaţională în capacitatea de a intra în această lume, cu mijloacele sale, sub umbrela legalităţii.

S-au desfăşurat recent alegeri în Republica Moldova. Creşte insecuritatea la graniţa de est a României, în urma rezultatului scrutinului?
Sunt aspecte interne din acest stat… Eu, aşa cum am văzut, există de la alegeri la alegeri un progres în ceea ce priveşte votul pentru o coaliţie pro-europeană. Din partea estică – şi nu mă refer la Republica Moldova – vor exista probleme în continuare de ordin geo-politic, economic şi strategic. Avem graniţe mari, cu state mari, ne pregătim de Schengen… Este cea mai importantă graniţă terestră din cadrul Uniunii Europene. Suita de conflicte îngheţate din acest spaţiu estic şi din Balcani – pe care uneori îi uităm – pot oferi surprize. Bosnia-Herţegovina este în continuare în căutarea unei consolidări a statatiltăţii, a identităţii. Kosovo este o regiune problematică. Suntem la graniţa unor interese multiple şi trebuie să ştim să navigăm în această situaţie. Nu este uşor.

Sunt mulţi agenţi ai serviciilor secrete străine care acţionează în România sau îi ţineţi sub control?
Întotdeauna serviciile de informaţii sunt în avangarda acestor evoluţii. Este acest lucru un fapt dovedit de când lumea şi va exista cât va exista lumea. E un teren ascuns, profund, unde se desfăşoară bătălii, se desfăşoară şi cooperări, pentru promovarea intereselui naţional.

S-a redus aria de selecţie a cadrelor SRI sau aveţi de unde alege?
Am avut concurenţă de peste 22 de oameni pe un loc la Academia de Informaţii. Dar nu este singura filieră de atragere în cadrul Serviciului de resurse umane. Chiar recent am avut întâlniri cu unităţi operative şi din zona analizei. Am descoperit – şi vă spun sincer că acest lucru m-a liniştit profund – un corp de profesionişti tineri, dezinhibaţi, cu vederi absolut profunde asupra lucrurilor, cu specializări deosebite. Cred că ei vor asigura o evoluţie remarcabilă a Serviciului în viitor.

Ciudat. Acceptă salarii de bugetari, reduse cu 25%?
Este şi fascinaţia acestei munci, poate şi un patriotism – nu e desuet termenul pe care-l folosesc – care-i motivează să-şi continue munca şi să înţeleagă, poate, vremurile mai bine. Unii sunt nemulţumiţi, ca peste tot, dar aceasta este situaţia.

„Spaţiul cibernetic va fi o preocupare majoră. Din acest punct de vedere un stat poate fi realmente pus în genunchi de un atac masiv cibernetic, pe o infrastructură critică tehnologic.”

http://www.mediadirect.ro/adevarul/playerc.swf

Lasă un comentariu

Filed under antiterorism, aparare nationala, contraterorism, științe politice, geopolitica, geostrategie, intelligence, relatii internaționale, securitate nationala, servicii de informatii, servicii secrete, siguranta nationala, studii de securitate, studii strategice, terorism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s