Efectele globalizării asupra securităţii statelor


Globalizarea contemporană a fost concepută prin prisma capitalismului care tinde la crearea unor centre de decizie globale în a căror ecuaţie nu este inclusă majoritatea populaţiei.Globalizarea influenţează într-o manieră pronunţată problema securităţii.
După cum este cunoscut, fenomenul general de globalizare cuprinde trei paliere sau niveluri, a căror deschidere se face într-o ordine deloc întâmplătoare.
Definiiţiile încep cu globalizarea tehnologică,corolarul globalizării politice şi economice. Globalizarea tehnologică a schimbat teoria economică clasică, tradiţională, arătând că producţia şi comerţul se bazeaza în prezent din ce în ce mai mult pe know-how, inovaţie, cercetare şi dezvoltare, servicii şi infrastructură de comunicare şi mai puţin pe resurse naturale, utilaje şi echipamente industriale.
Globalizarea politică reflectă hegemonia ideologiei neoliberale în care a triumfat economia de piaţă şi dominaţia modelului democratic occidental în deciziile interne ale unei ţări şi deciziile dintre ţări. Victoria democraţiei a fost facilitată de beneficiile globalizării tehnologice, care a realizat mixtura între informaţie si tehnologia de comunicare, aceasta din urmă dând o viteză de diseminare incredibil primei.
Globalizarea economică reflectă mondializarea şi internaţionalizarea comerţului, producţiei şi consumului. Tranzacţiile electronice, dezvoltarea transnaţionalelor şi formarea de alianţe strategice transced graniţele ţărilor, iar cifrele de afaceri ale unor entităţi economice depăsesc cu mult PIB-ul a numeroase ţări .Globalizarea nu este un proces static ci unul foarte dinamic. Se prezintă în mai multe forme, dintre care numai una este cea economică.Globalizarea are caracter transfrontalier.
Din punct de vedere al politicilor de securitate naţională, globalizarea obligă statele să-şi integreze elementele militare şi nemilitare ale puterii. Cheia unui astfel de efort este coordonarea strânsă a domeniilor politic militar, economic, ordine publică, servicii de informaţii, cultură, ştiinţă şi tehnică.
În domeniul puterii, globalizarea favorizează apariţia de noi centre de putere dintre care companiile transnaţionale şi organizaţiile ne-guvernamentale internaţionale sunt cele mai cunoscute. Aceşti noi actori internaţionali folosesc din plin avantajele erei informaţionale, atât pentru a-şi asigura îndeplinirea obiectivelor propuse cât şi pentru a-şi afirma şi consolida prezenţa în noul joc global de putere.
Nu în ultimul rând, alianţele şi aliaţii sunt esenţiali în a gestiona aspectele de securitate ale globalizării şi a asigura atât succesul eforturilor cât şi o notă de plată cât mai scăzută.
Un exemplu clasic de acum este folosirea Internetului.
Francis Fukuyama crede că tocmai în condiţiile globalizării ,adevăratele comunităţi se menţin strâns unite prin valorile ,normele şi experienţele pe care membrii lor le împărtăşesc.Rolul important aici îl joacă capitalul social.
Capitalul social se defineşte ca fiind un set de valori informale împărtăşite de membrii unui grup , care le permite să colaboreze între ei .
Globalizarea se dovedeşte a fi un proces cu dublă rezonanţă ,pe de o parte acoperind ceea ce teoreticienii denumesc fenomenul de,, micşorare a lumii”,respectiv un proces obiectiv de reducere a distanţelor ,de creştere a ,,densităţii sociale” şi ,,densităţii relaţionale”a globului ,de mondializare progresivă a proceselor culturale ,economice ,politice ;pe de altă parte ,reflectarea ei în conştiinţa subiectului transformării.
Procesul de globalizare poate face ca structurile economice şi sociale care nu se adaptează rapid la tendinţe să producă tensiuni majore care să genereze în conflicte.În acest caz ,cei defavorizaţi economic pot recurge la diverse mijloace de protest ,cu ajutorul tehnologiilor moderne.
Globalizarea este un factor esenţial în asigurarea securităţii naţionale şi regionale ,însă aceasta trebuie să fie fundamentată prin asigurarea securităţii globale.
Securitatea naţională,regională şi globală sunt în raport de cauzalitate.
În accepţia lui Giddens globalizarea are patru dimensiuni importante :
1.revoluţia comunicaţională;
2.apariţia economică fără greutate(economia ştiinţei);
3.lumea post 1989;
4.transformări la nivelul vieţii cotidiene .
Anthony Giddens vorbeşte despre o decontextualizare a relaţiilor umane ,cu scoaterea relaţiilor sociale din contexte locale de interacţiune şi restructurarea lor la distanţe nedefinite în spaţiu şi timp.
Anthony Giddens crede că procesul de globalizare are două etaje:
Globalizarea -de -sus şi globalizarea -de –jos .Globalizarea –de –sus este percepută mai mult ca o modelare produsă de statele dezvoltate (SUA ,Occidentul,fiind marcat de americanizare ,occidentalizare) ,în timp ce globalizarea –de –jos este performată de organizaţiile nonguvernamentale care au crescut rapid (peste 10.000 în Europa în 2000,după A. Giddens) .
Procesul globalizării este perceput din două puncte de vedere ,şi anume,din perspectiva realistă şi din perspectiva idealistă.
Realiştii apreciază că globalizarea afectează vieţile noastre din punct de vedere social ,economic ,cultural ,dar nu modifică sistemul internaţional statal .Chiar dacă interdependenţele cresc ,statul îşi menţine suveranitatea ,iar globalizarea nu anulează competiţia pentru putere între state.
Idealiştii cosideră globalismul drept ultima fază a dezvoltării sistemului internaţional ,în care statele nu mai sunt actorul principal în sistem ,ca în trecut ;iar actorii non-statali devin tot mai implicaţi. Dezvoltările în economie şi comunicaţii fac ca societăţile să fie cât mai interconectate .
Procesul de globalizare este marcat de mai multe dimensiuni şi anume:
•dimensiunea organizaţională care cuprinde asociaţii,agenţii.,instituţii ,companii acre operează în reţele transfrontaliere ;
•dimensiunea economică ce presupune integrarea economică mondială:comerţ,finanţe –bănci,transporturi ,producţie şi servicii ,capital,piaţă;
•dimensiunea socială ce cuprinde circulaţia persoanelor ,imaginilor şi ideilor :creşterea rolului societăţii civile internaţionale şi globale;
•dimensiunea politică ce presupune dezvoltarea regulilor regimurilor şi instituţiilor internaţionale ;creşterea numărului actorilor statali şi non-statali;
•sectorul de protecţie a mediului ce relevă faptul că schimbările climaterice mondiale nu pot fi izolate doar la o ţară sau alta ,deoarece „planeta este un singur loc”.
•dimensiunea militară ce cuprinde reţele ale interdependenţei în care forţa sau ameninţarea cu forţa pot fi folosite ;proliferarea armamentelor ;comerţul internaţional cu arme ;
•dimensiunea normativă presupune introducerea unor reguli supra/naţional/teritoriale ,standarde tehnice,drepturile universale ale omului;
•dimensiunea comunicaţională ce constă în expansiunea tehnologiei informaţiei ,cuprinzând mass –media electronică ,telefonia ,internetul ,reţele care reprezintă comunicarea internaţională instantanee;
• dimensiunea culturală ce cuprinde infrastructura culturală şi informaţională ,presupune diseminarea valorilor culturale occidentale care nu vor deveni dominant –globale ,căci şi alte culturi vor afecta cultura occidentală ;cresc astfel şansele omogenizării culturii ,dar se întăresc şi identităţile culturale locale prin apariţia culturii „omogen –hibridă” .
Raportul globalizare-securitate naţională cunoaşte o amplă dezbatere internaţională la Summit-ul Mileniului ,din septembrie 2000,şi,mai ales,după evenimentele din septembrie anul următor ,din SUA,care au arătat că lumea nu este pregatită să dea răspunsurile cuvenite ameninţărilor asimetrice globale ,şi să ţină sub control actualele surse de instabilitate şi conflicte armate .
Ecuaţia de securitate a lumii nu mai poate fi gândită în afara supremaţiei americane ,iar îmbunătăţirea securităţii globale este o componentă esenţială a securităţii naţionale.
Securitatea naţională construită pe războiul global împotriva terorismului este o alternativă care ar trebui înlocuită cu cea bazată pe ideea existenţei unei crize globale ,iar în ecuaţia securităţii viitorului trebuie aşezată în frunte opţiunea parteneriatelor.
Securitatea este percepută la nivelul omului ca expresie a stării de integritate fizică şi psihică .
În planul vieţii sociale expresia se raportează atât la securitatea individuală cât şi la securitatea colectivităţilor ,individul neputând fi investigat fără a fi raportat la o anume organizare socială.Securitatea este relativă.
Noţiunea de,, securitate”cu etimologia în lat.securitas-atis,semnificând „pace” , „calm”, „lipsă de primejdii”.
În limba română este atestată documentar în Hronicul lui Gheorghe Şincai cu înţelesul de „a fi la adăpost de orice pericol”,de „a fi în siguranţă”.
Noţiunea desemnează deci premisele şi circumstanţele care determină atât sentimentul cât şi starea de fapt generatoare de încredere ,protecţie în faţa unui pericol sau lipsa unui pericol ,precum şi măsurile care conduc la prevenirea oricărui pericol .
Drumul parcurs de o naţiune de la starea de securitate la criza politico militară este expresia şi consecinţa drumului parcurs de o putere politică în pierdere de resurse,incapabilă să gestioneze naţiunea în situaţii critice sau în situaţii de criză,precum şi a presiunilor şi agresiunilor care sunt produse de o putere politică violentă .
Prevenirea producerii unei crize politico –militare se relevă astfel ca fundamentul oricărei strategii de securitate naţională,care conferă naţiunii capacitatea de a-şi prezerva starea de securitate.
Acest lucru presupune gestionarea reproducerii naţiunii în respect pentru cetăţeni,folosind strategiile operaţionale în funcţie de sursele de insecuritate ,de ameninţările şi agresiunile la adresa naţiunii ,dar şi strategiile globale ,care iau în considerare evoluţiile transnaţionale.
Procesul de globalizare caracterizat prin interdependenţa, interacţiunea, simultaneitatea, incertitudinea, instabilitatea şi dinamica ridicată a evenimentelor a avut ca rezultat societatea informaţională văzută ca o realitate fără graniţe naţionale în care facilităţile digitale, de la comunicaţii prin fibre optice până la sateliţi şi software de ultimă oră se îmbină cu o gamă diversificată de influenţe negative, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii indivizilor, ţărilor sau planetei. Globalizarea este un intermezzo în comunicarea dintre state.
Globalizarea are multe beneficii, precum accesul mai ieftin la comunicaţii şi transport intercontinental, dar şi inconveniente, la acest punct remarcându-se intensificarea acţiunilor crimei organizate transnaţionale.
Globalizarea facilitează transformarea structurilor de stat în formaţiuni transnaţionale.
Efecte alarmante ale globalizării care au adus în centrul atenţiei comunităţii internaţionale probleme precum: comunicaţiile, armele convenţionale, corupţia, asistenţa pentru dezvoltare, finanţele globale, comerţul internaţional, conflictele intrastatale, sănătatea, drepturile omului, comunicarea globală, conservarea naturii, armele nucleare, biologice şi chimice, poluarea, refugiaţii, crima organizată transfrontieră şi terorismul.
Aceste vulnerabilităţi impuse de globalizare au creat nu numai noi medii conflictuale, noi riscuri şi ameninţări dar şi dimensiuni inedite de răspuns din partea politicilor de securitate care presupun dezvoltarea unor capabilităţi de gestionare a crizelor .
Globalizarea nu a diminuat rolul statului naţional în gestionarea economico-socială ci i-a accentuat importanţa şi flexibilitatea în adoptarea unor soluţii de rezolvare a crizelor de identitate în spaţiul naţional, unde au fost facilitate relaţiile de apropiere dintre oameni .

Lasă un comentariu

Filed under aparare nationala, științe politice, geopolitica, geostrategie, securitate nationala, servicii de informatii, siguranta nationala, studii de securitate, studii strategice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s