Sistemul de intelligence în UE


În actualul mediu geopolitic şi geostrategic, statele Uniunii Europene, prin activităţile de informaţii, contrainformaţii şi securitate, protejează cetăţenii şi statele, realizând menţinerea stabilităţii interne şi consolidarea mediului european de securitate, informaţia pentru securitate avînd în acest context, valoare strategică.
Informaţia, obţinută prin forme, metode şi proceduri specifice sau furnizată de către structurile specializate ale statelor membre, are importanţă pentru realizarea acţiunilor de prevenirea şi contracararea traficului ilicit de stupefiante, a reţelelor de imigraţie clandestină, a terorismului, traficului de vehicule furate, a traficului cu fiinţe umane, inclusiv pornografia infantilă, falsului de monedă, traficului de materiale nucleare, spălării banilor, criminalităţii în detrimentul mediului, furturilor organizate, traficului ilicit de bunuri culturale, piratării de produse.
Informaţia, colectată şi procesată conform normelor permise de acquis-ul comunitar, este necesară pentru funcţionarea şi reforma instituţiilor Uniunii Europene care are nevoie de instituţii stabile, bine structurate şi legitime din punct de vedere democratic.
Înainte de anul 2000 nu se punea problema cooperării în domeniul intelligence ului în cadrul instituţiilor UE, chiar dacă existau reţele bilaterale sau multilaterale, schimbul de informații se realiza între agenţiile naţionale în funcţie de interesul, încrederea şi conform pricipiului reciprocităţii.
În domeniul intelligence-ului militar, a existat un sistem formalizat de schimb de informaţii în cadrul NATO în funcţie de evoluţiile tensiunilor razboiului rece. Cooperarea în intelligence-ul militar la nivelul instituţiilor UE a apărut în anul 2000, ca o consecinţă a dezvoltării PESCA. Nu este vorba de apariţia vreunui service UE de intelligence, tot aşa cum crearea PESCA nu a dus la apariţia unei armate comunitare . S-a dezvoltat un sistem pentru diseminarea unor produse de intelligence de calitate superioară între statele membre.
Odată cu apariţia organismelor permanente Comitetul Politic şi de Securitate – CPS şi Comitetul Militar au fost dezvoltate concepte, politici şi proceduri, inclusiv un manual pentru managementul crizelor şi a fost lansată prima operaţiune militară UE – Concordia în Macedonia, operaţiune cu recurs la capabilităţile NATO, urmată de Operaţiunea Artemis în Congo, fără ajutor NATO.
Obiectivul esenţial al serviciilor de intelligence este furnizarea la timp şi într-un format accesibil a informaţiilor solicitate de decidenţi. În cazul UE, beneficiarii produselor intelligence sunt toţi cei implicaţi în procesul de formulare a deciziilor politico-militare, Comitetul Militar, CPS, Înaltul Reprezentant, Consiliul, Comisia şi, în timpul operaţiunilor de managementul crizelor, personalul de comandă. Beneficiarii nu sunt ierarhizaţi, nici unul nu este mai important decât altul, prioritatea variază în funcţie de stadiul procesului de formulare a deciziei.
Dacă este vorba de o operaţiune militară, Comitetul Militar are o funcţie importantă. Pentru comandantul unei operaţiuni UE, provocarea nu este doar să i furnizeze informaţii top down, ci să conceapă un sistem care să asigure personalul implicat în culegerea şi prelucrarea informaţiilor şi să furnizeze celor implicaţi în comanda operaţiunii, informaţiile disponibile decidenţilor feed back-ul despre desfăşurarea operaţiunilor, de tip bottom up.

Uniunea Europeană nu are încă o instituţie cu funcţii de coordonare, analiză, sinteză şi diseminare a informaţiilor pentru fundamentarea deciziilor în domeniul apărării şi securităţii. Nu există o politică comunitară, doctrină sau strategie pentru cooperarea în intelligence. Schimbul de informaţii şi coordonare la nivel UE ar fi necesar deoarece:
1. mediul de securitate actual impune securitatea prin cooperare.
2. agenţiile de intelligence naţionale nu mai pot gestiona problemele apărute dat fiind caracterul tranfrontalier al ameninţărilor contemporane.
3. multipolaritatea sistemului internaţional impune schimbarea sistemului de drept umanitar internaţional şi a instituţiilor internaţionale de securitate.
4. la nivel naţional, resursele sunt limitate pentru a acoperi noile programe de culegere de informaţii, fie ele chiar din surse tehnice.
Activitatea de securitate este evaluată după două criterii: instrumental-tematic şi geografic. Conform primului criteriu, există cinci mari direcţii de acţiune: militar, justiţie, securizarea frontierelor şi poliţie, protecţie civilă, deminare şi asistenţă umanitară, economic şi comercial, diplomatic, cel de-al doilea criteriu delimitează nivelul intern şi extern al Uniunii.
Colaborarea, cooperarea şi conlucrarea între serviciile de informaţii există în interiorul alianţelor militare în probleme de interes comun. Poate avea drept scop distribuția geografică sau tematică a unor activităţi de culegere (cu precădere de informaţii din surse electronice – SIGINT), care presupun instalaţii complexe şi foarte costisitoare.
Schimb de informații la nivel UE se realizează prin Sistemul Informatic Schengen – SIS și CIS- Custom Information System. Ambele sisteme sunt complet descentralizate. SIS este un sistem de raportare sau un instrument de căutare, care este consultat de către poliție, poliția de frontieră, vamală sau de autoritățile care emit vize sau permise de rezidență. Chiar dacă SIS II se vrea mai mult decât un instrument de investigare, el include schimb de informații referitoare la infracționalitate, nefiind conceput pentru un beneficiar anume. Poate fi accesat de către agenții consulari, poliția națională, servicii care pot încărca informații în conformitate cu legislația lor națională.
SIS este completat de o serie de alte mecanisme de aplicare a legii, precum European Judicial Network sau Oficiul European Antifraudă – OLAF.
Chiar dacă nu există un cadrul legal şi instituţii cu atribuţii exclusive în intelligence ul comunitar, schimbul de informaţii se realizează prin cele 16 agenţii ale Comunităţii Europene, din care 8 au atribuţii de culegere/producţie/diseminare a informaţiilor în diferite domenii. În vederea discriminării atribuțiilor acestora, au fost împărţite în funcţie de cei 3 piloni ai UE:

1. Agenţii cu atribuţii în implementarea „primului pilon” al Uniunii Europene – domeniul comunitar. Din această categorie fac parte Agenţia Europeană pentru Securitate Aviatică , Agenţia Europeană pentru Securitate Maritimă , Agenţia Europeană pentru Securitatea Alimentelor , Agenţia Europeană de Mediu , Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi Informaţiei, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi Consumului de Drog.

2. Agenţii cu atribuţii în implementarea celui de-al „doilea pilon” al Uniunii Europene -Politica Externă şi de Securitate Comună. Agenţia Europeană de Apărare îmbunătăţește și coordonează capabilităţile statelor membre în domeniul apărării şi managementului crizelor şi de a susţine PESC prin cercetare şi dezvoltare tehnologică militară. Institutul European pentru Studii de Securitate contribuie la crearea unei culturi de securitate europene prin studii şi dezbateri, analize şi prognoze.

3. Agenţii cu atribuţii în implementarea celui de-al „treilea pilon” al Uniunii Europene –Cooperarea Poliţienească şi Judiciară în domeniul combaterii criminalităţii. Colegiul European de Poliţie – CEPOL asigură cooperarea europeană în domeniul poliţienesc prin formarea resurselor umane care lucrează în domeniul combaterii infracţionalităţii transfrontaliere.
Biroul European de Poliţie -Europol este organizaţia care se ocupă de aplicarea legii în cadrul Uniunii Europene şi care operează cu informaţiile referitoare la criminalitate.

EUROPOL funcţionează din 1995, asigură schimbul permanent de informaţii în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate internaţionale, în traficul de droguri, reţelelor de imigranţi, traficului de autoturisme, falsurilor de monedă şi alte mijloace de plată, traficului de fiinţe și a traficului cu substanţe radioactive şi nucleare şi terorismului.
Capacitatea Europolului de a sprijini activitatea de intelligence poate fi lesne îmbunătățită prin extinderea responsabilităților sale.
Activitatea sa nu ar trebui să fie redusă doar la prevenirea și combaterea infracțiunilor în care sunt implicate două sau mai multe state, ci să poată să se implice în altele care au loc pe teritoriul statelor terțe, mai ales a statelor candidate. În vederea creșterii eficienței Europolului analiștii au propus o colaborare mai strânsă Europol – SITCEN.

Organismul European pentru Îmbunătăţirea Cooperării în Domeniul Judiciar – EUROJUST coordonează activitatea autorităţilor naţionale competente în lupta împotriva infracţiunilor transfrontaliere grave, a criminalităţii informatice, fraudei şi corupţiei, spălării banilor şi infracţiunilor ecologice. . EUROJUST are atribuţii în schimbul de informaţii şi asistenţa juridică, inclusiv în procedurile de extrădare.

Agenţia Europeană pentru Managementul Coordonării Operaţionale a Graniţelor Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene – FRONTEX asigură controlul graniţelor externe ale statelor membre prin instruirea angajaţilor instituţiilor naţionale cu atribuţii în domeniu, redactarea de evaluări de risc, dezvoltarea de noi tehnologii de supraveghere și coordonarea cooperării în domeniul repatrierii imigranţilor ilegali.
Departamentul Informaţii coordonează elaborarea şi difuzarea informaţiilor conform acordurilor NATO, incluzând politica informaţională şi documentele de bază ale sectorului informaţii, prin acestea abilitând Comitetul Militar să dea instrucţiuni şi să ia decizii bine documentate cu privire la structura, organizarea, logistica şi capacitatea operativă a forţelor NATO.

Unitatea de Avertizare Timpurie şi Planificare funcţionează din 1999, în conformitate cu prevederile Tratatului de la Amsterdam, furnizează evaluări pentru PESC, emite avertizări timpurii cu privire la crizele internaţionale şi formulează recomandări. Unitatea este organizată geografic, pe regiuni, Balcani/Europa Centrală/Probleme Orizontale şi America Latină – Federaţia Rusă/Ucraina/relaţii transatlantice/Asia – Mediterana/procesul Barcelona – Orientul Mijlociu/Africa.
Evaluările au la bază informaţii diplomatice, eonomice, politice şi sociale obţinute din surse fără acces reglementat şi de la reprezentaţele diplomatice ale statelor membre.

Centrul Comun pentru Situaţii (Joint Situation Center – SITCEN), cu sediul la Bruxelles, face conexiunea între informaţiile de natură civilă şi militară, realizând sinteza informaţiilor şi asigură difuzarea lor celor în drept. Subordonat Secretarului general şi condus de Consilierul Special al acestuia, SITCEN culege şi analizează informaţiile intelligence ului naţional ale statelor membre, elaborează analize de risc folosind sursele deshise, rapoartele diplomatice şi informaţiile provenite de la serviciile specializate ale statelor membre. SITCEN redactează rapoarte zilnice de situaţie, prioritizând temele în funcţie de zonele cu potenţial conflictual („Watchlist”). SITCEN este responsabilă cu monitorizarea crizelor. A fost propusă extinderea activității Centrului, prin completarea celor 7 analiști SITCEN cu personal din toate statele membre astfel încât să existe o largă implicare în activitatea Centrului.

Consiliul European de la Helsinki din 1999 a aprobat utilizarea capacităţilor instituţionale ale Uniunii pentru simplificarea procesului decizional, agreându-se înfiinţarea organismelor politice şi militare permanente – Comitetul Politic şi de Securitate, Comitetul Militar şi Statul Major Militar.

Comitetul Politic şi de Securitate (CPS), preia toate aspectele PESC, monitorizează dinamica mediului de securitate, pentru a putea oferi Consiliul Miniştrilor de Externe, pe baza analizei sale, recomandări în ceea ce priveşte elaborarea politicilor de urmat. În plus, CPS monitorizează implementarea politicilor UE şi constituie punctul de legătură în ceea ce priveşte schimbul de informaţii dintre diversele instituţii şi actorii implicaţi în structurile PESC/PESA — inclusiv NATO. Comitetul Politic şi de Securitate reuneşte ambasadorii naţionali permanenţi, componenţa fiind similară Consiliului Nord-Atlantic al NATO. Prezidat de ambasadorul din statul care are deţine preşedinţia prin rotaţie a UE, Comitetul Militar al UE, asemănător Comitetului Militar al NATO, este compus din şefii departamentelor apărării sau reprezentanţii militari ai acestora din statele membre.

Comitetul Militar oferă consiliere militară şi înaintează propuneri Comitetului Politic şi de Securitate şi îndrumare militară Statului Major. În timpul unei operaţiuni, Comitetul Militar monitorizează desfăşurarea adecvată a acesteia.

Statul Major Militar al UE realizează expertiza militară, se ocupă de avertizarea timpurie, evaluarea situaţiilor şi planificarea strategică pentru sarcinile Petersberg, inclusiv de identificarea forţelor europene naţionale şi multinaţionale şi implementează, sub îndrumarea Comitetului Militar, politicile şi deciziile PESA. Statul Major Militar al UE cuprinde 6 componente: Politici şi Planificare, Informaţii, Operaţii şi Exerciţii, Logistică şi Resurse, Comunicaţii şi Sisteme de Informaţii, Celula de Planificare Civil-Militară.
Statul Major Militar are în subordine Divizia de Informaţii INTDIV, cu 30 experți din statele membre care se subordonează Directorului General al Statului Major Militar, dar dispun de o linie de comunicare securizată cu propriile servicii de informaţii, care permite să primească informaţii din ţara pe care o reprezintă şi să emită comenzi de informaţii. Divizia colaborează cu Comitetul Militar, Centrul Comun pentru Situaţii şi agenţiile de informaţii naţionale.

Celula de Planificare Civil-Militară funcționează din 2005, în vederea consolidării capacităţii Uniunii de planificare a unei operaţiuni de managementul crizelor, susţinerea comandamentului naţional desemnat pentru gestionarea unei operaţiuni autonome, asistarea coordonării operaţiunilor civile şi generarea capacităţii de lansare a unei operaţiuni autonome a UE.
Din decembrie 2003, au fost înfiinţate structurile permanente de legătură ale UE la SHAPE şi ale NATO pe lângă Comitetul Militar. Celula UE la SHAPE pregătește operaţiunile UE cu recurs la resurse şi capacităţi NATO, în baza acordurilor Berlin Plus, şi sprijină DSACEUR (adjunctul Comandantului Suprem al forţelor aliate în Europa) în calitate de comandant operaţional pentru o operaţiune condusă de UE. Echipa de legătură a NATO la UE a fost constituită şi funcţionează în cadrul Comitetului Militar.
Cooperarea NATO şi UE în domeniul schimbului de informaţii va creşte semnificaţia reţelei informatice secrete a NATO – Sistemul de Culegere şi Exploatare a Informaţiilor de pe Câmpul de Luptă (Battlefield Information Collection and Exploitation System – BICES) unde statele membre NATO implementează informaţii selectate de experţi, pentru a le împărtăşi Alianţei. Există un acord de securitate UE -NATO ce nu se referă la schimbul de informaţii între EUMS/SITCEN şi NATO (SHAPE/IMS).

Ciclul intelligence include ca principale etape colectarea, prelucrarea, interpretarea, evaluarea, diseminarea şi feed back-ul. Etapa în care intervine UE este cea de evaluare a informaţiei, căci etapele de colectare, prelucrare şi interpretare revin statelor membre, cu excepţia intelligence-ul IMINT, când prelucrarea şi interpretarea au loc la nivel comunitar, în cadrul Centrului Satelitar de la Torrejon. Centrul, în timpul unei operaţiuni UE, va fi implicat în toate etapele ciclului intelligence. Nevoia unui proces de evaluare comună este un factor care trebuie avut în vedere când este vorba de cooperarea UE intelligence. Organizaţiile militare de informaţii a statelor membre au stabilit că toate informaţiile să fie centralizate de către Divizia Intelligence a personalului militar.
Un aspect care trebuie să intervină în stabilirea cooperării UE în intelligence este măsurarea – benchmarkingul, pentru a identifica bunele practici.
Este nevoie înainte de orice de sisteme performante, securizate de IT şi comunicare, etapa care a fost parţial atinsă prin stabilirea la Kortenberg a staff ului care gestioenază informaţiile UE.
Sateliţii oferă informaţii necesare pentru prevenirea şi managementul crizelor, pentru monitorizarea fluxurilor de refugiaţi, a embargourilor, pentru pregătirea intervenţiilor umanitare şi militare, constituind singurul mijloc de supraveghere permanentă a proliferării armelor de distrugere în masă şi un mijloc important de verificare a modului în care sunt respectate prevederile tratatelor privind controlul armamentului.
Uniunea Europeană nu dispune de un centru propriu de observaţii prin sateliţi şi nici de vreo staţie de furnizare a imaginilor. Există un centru satelitar în funcţiune, dar care prelucrează imagini furnizate de sateliţi comerciali. Centrul utilizează informaţii clasificate furnizate de sateliţii militari americani, precum Helios.
Cooperarea UE NATO în doemniul intelligence s-a materializat în Programul Helios iar continuarea programului, Helios 2 şi acordurile Pléïades/Cosmo Skymed şi Helios/SAR Lupe constituie argumente în favoarea unei unui sistem european global de monitorizare a spaţiului, în cadrul unei politici spaţiale comune.
În prezent, Centrul pentru Sateliţi al UE are misiunea de a procesa informaţiile obţinte prin observarea din spaţiu şi de a înainta produsele informative rezultate Centrului Comun pentru Situaţii şi Statului Major Militar. La rândul său, Statului Major Militar, prin Divizia de Informaţii, comunică Centrului pentru Sateliţi necesităţile informative.
Toate forţele aeriene militare ale statelor UE dispun de o componentă însărcinată cu recunoaşteri aeriene, cu ajutorul tehmologiilor radar, fotografice şi infrarorşu.
Pentru supravegherea teatrelor de operaţiuni poate fi utilizat atât sistemul de recunoaştere HORIZON, montat pe elicoptere şi sistemul aeropurtat ASTOR (capabil să proceseze şi livreze imagini radar.
Dronele sunt folosite în situaţii de criză pentru cercetarea aeriană, pentru misiuni cu un grad ridicat de risc sau sensibile din punct de vedere politic.
Tehnologiile de interceptare a transmisiilor (SIGINT – signal intelligence) sunt surse importante de informații, precum reţeaua ECHELON, care permite interceptarea comunicaţiilor, conversaţiilor, semnalurilor, faxurilor, e-mail-urilor oriunde în lume.
La nivelul UE, în prezent nu există o cooperare în domeniul SIGINT, statele membre considerând că monitorizarea spaţiului electromagnetic este o problemă ce ţine de suveranitate. Culegerea de informaţii electronice se realizează prin intermediul unor facilităţi amplasate pe sateliţi, la bordul unor avioane sau vase, dar şi în centre de monitorizare terestre. Spre deosebire de IMINT, SIGINT a preocupat în mai mică măsură statele membre UE.
În ciuda demostraţiei din ce în ce mai evidente că ar fi nevoie de o comunitate de informaţii UE, până în prezent responsabilii europeni s-au opus înfiinţării serviciului de informaţii al UE. Cooperarea UE a constat în schimbul de informaţii geo-spaţiale, în cadrul EUSC.
IMINT (imagery intelligence) constituie o capabilitate necesară, dar insuficientă fiind necesar un schimb de informaţii obţinute prin surse secrete umane şi tehnice (HUMINT şi SIGINT) şi de o structură care să permită integrarea acestora în produse informative bazate pe toate sursele disponibile („all-source intelligence products”).

Concluzii
Dezvoltarea cooperării internaţionale între agenţiile de intelligence a devenit un imperativ al mediului de securitate actual. Dacă noile ameninţări trebuie să fie abordate colectiv, nu este doar de dorit, este chiar imperios necesară gestionarea lor prin cooperare. UE, spre deosebire de alte organizaţii coordonează o gamă largă de instrumente politice şi de securitate. În prezent patru agenii UE gestionează schimbul de intelligence: Joint Situation Centre – SITCEN, Divizia de Informații – INTDIV, EU Satellite Centre – EUSC și Europol.
Nu poate fi susținută necesitatea creării altor instituții care să asigure cooperarea în domeniul intelligence ci mai curând modificarea celor existente în așa fel încât să fie în măsură sa ofere informațiile necesare fundamentării politicilor UE. În timp ce INTDIV și EUSC sunt funcționale, SITCEN și Europol ar trebui revizuite. Activitatea SITCEN trebuie îmbunătățită și extinsă, având în vedere că se ocupă cu diseminarea către UE și statele membre a informațiilor externe. Europol ar trebui să coopereze mai strâns cu agențiile pilonului II- PESCA și responsabilitățile ei ar trebui extinse. Este propusă înființarea Rețelei Europene de Comunicații de Informații care va facilita comunicarea agențiilor de informații din statele membre și îmbunătățirea evaluării amenințărilor, fiind și o condiție de bază pentru o evaluarea comună, mai ales că Uniunea are capacitate limitată de schimb de informații, datorită capabilităților insuficiente de colectare și depinde de sprijinul statelor membre.
Orice formă ar avea cooperarea UE în domeniul schimbului de informații trebuie să îndeplinească patru condiții: informațiile să poată fi distribuite, astfel încât toate statele să le primească. Structurile de cooperare trebuie să fie fezabile, ceea ce presupune folosirea celor deja existente și de asemenea, luarea în calcul a împărțirii responsabilităților și competențelor naționale și comunitare. Este nevoie de asigurarea sustenabilității cooperării și nu în ultimul rând, a simplificării procesul de intelligence și formulare a deciziilor pe baza acestora .
Principalii oponenţi la constituirea unei organizaţii europene de informaţii sunt statele cu servicii de informaţii eficiente – Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Spania. Împreună cu Olanda şi Suedia, cooperează în cadrul SITCEN şi nu sunt interesate de modificarea sistemului de cooperare în domeniul informaţiilor al Uniunii Europene. Un alt obstacol în constituirea unui serviciu european de informaţii îl constituie existenţa unor relaţii privilegiate între serviciile de informaţii ale unor state europene membre NATO şi cele americane.
Comunităţile informative naţionale ale statelor membre UE sunt organizate diferit și nu se poate găsi o corespondență exactă între ele. În intelligence, încrederea este o valoare determinată cultural și este greu de identificat cum s-ar putea transcende lipsa ei în realizarea unei transparențe a serviciilor de informații, mai ales în ceea ce privește sursele.
Totuși, în lipsa unor structuri de cooperare, în vederea eficientizării schimbului de informaţii la nivelul Uniunii Europene au fost propuse:
* extinderea capabilităţilor Diviziei Informaţii a Statului Major Militar;
* îmbunătăţirea capabilităţilor de culegere de informaţii HUMINT și SIGINT, precum și încurajarea schimbului de informaţii la nivel european;
* dezvoltarea forţelor speciale şi unităţilor de culegere a informaţiilor militare şi asigurarea interoperabilităţii acestora, prin organizarea de exerciţii comune;
* dezvoltarea capabilităţilor Centrului pentru Sateliţi al UE şi completarea personalului cu experţi militari;
* elaborarea unei politici europene adecvate în domeniul intelligence și înființarea unei structuri de implementare;
* înfiinţarea uneui Agenţii Europene de Informaţii cu responsabilităţi de culegere, analiză-sinteză şi diseminare a informațiilor statelor naționale;
* armonizarea politicilor naţionale în domeniul intelligence, prin înfiinţarea unor Autorităţi Naţionale de Informaţii;
* transformarea Centrului pentru Sateliţi de la Torrejón în Birou European pentru Imagistică în domeniul Apărării;
* delimitarea competenţelor serviciilor naţionale, de exemplu, în domeniul intelligence-ului militar, a celor INTDIV sau SITCEN nu va fi întotdeauna posibilă în termeni clari – interesele naţionale şi cele ale Uniunii vor fi convergente sub toate aspectele.

În opinia analiştilor, procesul de constituire al unei agenţii europene de informaţii ar urma să se deruleze în mai multe etape. Într-o primă fază, organismele de conducere executive ale UE ar urma să aloce fiecărui stat membru competenţe informative pe anumite spaţii de interes, în funcţie de capacităţile operaţionale şi informative ale serviciilor naţionale de informaţii ale statului respectiv.
În paralel, structurile de analiză ale serviciilor de informaţii din statele membre UE ar urma să aloce o importanţă sporită analizelor efectuate de entităţi ne-guvernamentale, centre de cercetare, universităţi sau persoane juridice din domeniul economic şi ştiinţific, precum şi informaţiilor provenite din surse deschise.
Recunoașterea importanţei informaţiilor a condus la ideea de înfiinţare a unei Agenţii Europene de Informaţii care invita toate statele la cooperare în acest domeniu şi la dezvoltarea acestei structuri de intelligence care să sprijine procesul european de informare şi sprijin în luarea deciziilor. Toate statele şi organizaţiile participă la culegerea de informaţii de interes din domeniul militar, al crimei organizate, al terorismului, dar şi informaţii economice sau cu privire la gestionarea unor crize din anumite zone instabile care ar putea afecta indirect echilibrul de securitate european.
Este nevoie ca odată cu fundamentarea politicii externe, de securitate şi apărare comune, UE să elaboreze o politică comună în domeniul intelligence-ului.

Bibliografie
1. Graham Messervy Whiting, Intelligence cooperation in the Euroepan Union, în The politics of european security, Jess Pilegaard, ed., Danish Institute for International Studies, 2004
2. Cristian Troncotă, Horaţiu Blidaru, Constituirea Comunităţii europene de informaţii – o posibilă soluţie la provocările începutului de mileniu în planul securităţii
3. Troncotă, Cristian, Arhitectura de informaţii la nivelul Uniunii Europene, curs, Comunități de informații moderne, ANI, 2009
4. *** – Politica europeană de securitate şi apărare, Departamentul pentru integrare euroatlantică şi politica de apărare, MApN, 2006
5. Muller Wille, Bjorn, For our eyes only? Shaping an intelligence community within the EU, Occasional paper no 50, ianuarie 2004, EU Institute for Security Studies

Doina DIACONESCU

Lasă un comentariu

Filed under antiterorism, aparare nationala, contraterorism, control democratic, controlul parlamanetar al serviciilor de informatii, crima organizata, științe politice, geopolitica, geostrategie, intelligence, relatii internaționale, securitate europeana, securitate nationala, servicii de informatii, servicii secrete, siguranta nationala, studii de securitate, studii strategice, terorism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s