DEMOCRAŢIA ŞI CULTURA DE SECURITATE


S-a confirmat în practica societăţílor moderne că democraţia stabileşte raportul între rolul şi competenţele statului cu cele ale societăţii civile privită prin prisma structurilor şi instrumentelor pe care aceasta din urmă este capabilă să şi le creeze în folos propriu.
Ca urmare, atunci când apreciem cultura de securitate a unui popor trebuie avut în vedere nivelul de implementare a democraţiei în viaţa societăţii respective şi modalitatea în care instituţiile statului abilitate în domeniul securităţii au reuşit să conştientizeze, la nivelul populaţiei, rolul, obligaţiile, avantajele şi aşteptările fiecărui individ de la starea de securitate realizată. Abordarea de ansamblu a conceptului de securitate aduce în discuţie componente fundamentale ale acesteia care impun atât definirea cât şi evidenţierea necesităţii implementării lor în politicile interne şi externe ale statelor, precum şi în structurile societăţii civile, create în scopul respectării drepturilor omului şi libertăţilor lui fundamentale. În context, putem menţiona securitatea internaţională (zonală, regională ), securitatea naţională, securitatea intereselor unei colectivităţi şi securitatea persoanei, a individului. Opţiunile popoarelor Europei Centrale şi de Est pentru democraţie şi instaurarea statului de drept, care s-au manifestat în lanţ în rândul statelor comuniste, au schimbat esenţa conceptului de securitate internaţională. În primul rând a dispărut posibilitatea izbucnirii unui conflict armat pe o bază ideologică, dispărând bipolarismul de putere. Apoi, s-au intensificat manifestările de afirmare a identităţilor etnice în cadrul unor formaţiuni statale apărute, atât ca o consecinţă a extinderii comunismului pe continentul asiatic cât şi ca urmare a celui de al doilea război mondial. Indiferent de caracterul acestor manifestări, violent sau mai puţin violent, unele au avut drept finalizare constituirea de noi state independente. Ele au avut ca suport o puternică conştientizare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului care, începând cu anii optzeci a cuprins aproape întreaga societate civilă a acestor state . Ansamblul acestor manifestări de afirmare a identităţii etnice, nu numai că au schimbat şi conţinutul conceptului de securitate regională şi zonală, dar au adus în prim planul atenţiei comunităţii internaţionale acest concept, generând şi atitudini preventive şi postfactum din partea acesteia. În consecinţă, asistăm la demersuri politice şi diplomatice şi chiar intervenţii militare ale comunităţii internaţionale, pentru impunerea sau menţinerea păcii, pentru stoparea violenţelor sângeroase între etnii ori a încălcărilor grave ale drepturilor omului şi libertăţilor lui fundamentale în scopul creării condiţiilor favorabile pentru implementarea democraţiei.
Demersurile iniţiate de majoritatea comunităţii internaţionale nu întotdeauna au avut un consens, atât între statele cu democraţie tradiţională sau în curs de consolidare, cât şi în interiorul acestora. În ce priveşte România, nu opţiunile pro sau contra le luăm în discuţie, ci unele argumente aduse în favoarea unor opţiuni exprimate care demonstrează lipsa unei culturi de securitate a unor politicieni, formatori de opinie şi chiar reprezentanţi ai societăţii civile. Nu mai putem invoca permanent tradiţia istorică a poporului român, potrivit căreia el a luptat numai pe teritoriul naţional. Că el a depăşit frontierele naţionale numai obligat de necesitatea recuceririi teritoriilor ocupate sau participăii la nimicirea definitivă a inamicului. Este greu de acceptat cum nu se poate înţelege că în mileniul trei securitatea unui popor se află în interdependenţă şi în context cu securitatea internaţională că nu poţi fi numai consumator de securitate ci şi generator de securitate, nu numai prin aport cu propria-ţi securitate dar şi printr-o participare activă, politică, diplomatică, militară, materială, financiară şi de altă natură la realizarea securităţii regionale sau zonale, dacă aceasta corespunde modului de acţiune al majorităţii comunităţii internaţionale, formată din state puternice, cu democraţii tradiţionale, consolidate.
Securitatea societăţii şi intră în responsabilitatea fiecărui cetăţean. Pentru ca ea să se regăsească în comportamentul cotidian al individului, el trebuie să posede o cultură de securitate. Din acest punct de vedere, cultura de securitate trebuie să evidenţíeze capacitatea membrilor societăţii de a înţelege riscurile, provocările şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, identificate şi confirmate de organele abilitate în domeniu. Totodată, trebuie să evidenţieze şi capacitatea lor de a răspunde şi a se integra efortului de apărare a valorilor şi intereselor fundamentale naţionale, ale democraţiei şi ale statului de drept în raport cu riscurile, provocările şi ameninţările la adresa acestora.” Înţelegerea corectă a problemelor de securitate şi siguranţă naţională reprezintă o chestiune mult prea serioasă pentru a fi ţinută în umbra secretului ori a o lăsa pradă ignoranţei şi superficialităţii.”
Pentru o societate democrată, cultura de securitate naţională nu trebuie confundată cu însuşirea mecanică, de către populaţie, a unui concept politic. Poate că acesta este şi motivul pentru care există încă reţineri în a cere populaţiei o atitudine participativă la efortul structurilor de specialitate pentru realizarea securităţii naţionale. Deosebirile sunt fundamentale. Apărarea ideologiei unui partid totalitar era abil transferată în domeniul de securitate a poporului român şi impusă acestuia, în mod speculativ, ca o necesitate vitală, prin mijloace legislative, mai ales. În acest scop s-au mai folosit şi crizele politice şi politico militare generate pe plan internaţional de liderul de atunci al regimurilor comuniste (URSS), pentru promovarea intereselor sale în diferite zone geografice pe mapamond. S-a format, aşadar, cu multă abilitate, o falsă cultură de securitate naţională, la nivel de masă, care genera atitudini patriotarde, naţionalist – extremiste, festiviste de solidaritate şi inocula falsa teorie cu privire la perenitatea ideologiei comuniste. Reflexe ale unor asemenea atitudini au mai rămas şi după căderea regimului totalitar.
În ţara noastră, ele s-au manifestat, sub diferite forme, atât ca atitudini individuale ale unor persoane care au încercat pe această cale să se facă remarcate, cu orice preţ, în viaţa publică, cât şi ca atitudini de grup, care-şi propun atragerea elementelor naţionaliste – segmentul mai hipersensibil. Exemple în acest sens pot fi sloganuri gen ’’nu ne vindem ţara’’ sau anumite reţineri individuale, în rândul clasei politice şi nu numai, privind aderarea la NATO. Se mai pot menţiona chiar întârzierile parlamentelor, puse pe seama lipsei de consens politic, în ce priveşte elaborarea strategiei de securitate naţională, neclarităţi, confuzii şi imprecizii în fundamentarea conceptelor de securitate naţională, respectiv siguranţă naţională şi în formularea intereselor naţionale fundamentale care să fie în acord cu o strategie coerentă a politicii externe, pe termen lung, fermă, explicită şi fără ambiguităţi.

Raluca-Angelica Ivan, Universitatea “LUCIAN BLAGA”, Sibiu, Facultatea de Stiinte Politice, relatii Internationale si Studii de Securitate, Masterat Diplomatie si Politica Externa in Relatiile Internationale.

1 comentariu

Filed under aparare nationala, contraterorism, control democratic, controlul parlamanetar al serviciilor de informatii, crima organizata, DSN, DSS, științe politice, geopolitica, geostrategie, intelligence, relatii internaționale, securitate europeana, securitate nationala, servicii de informatii, servicii secrete, siguranta nationala, studii de securitate, studii strategice, Troncota

One response to “DEMOCRAŢIA ŞI CULTURA DE SECURITATE

  1. Materialul este a dnei. Raluca-Angelica Ivan, Universitatea “LUCIAN BLAGA”, Sibiu, Facultatea de Stiinte Politice, relatii Internationale si Studii de Securitate, Masterat Diplomatie si Politica Externa in Relatiile Internationale, care isi asuma astfel modul de citare. Asteptam cu viu interes si alte materiale de gen.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s