Proiect privind securitatea naţională a României


ART. 1
Securitatea naţională reprezintă condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi statului român care are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi necesităţile naţionale, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constitutie.
ART. 2
Securitatea naţională este un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează în ordinea constituţională şi se înfăptuieşte în contextul securităţii regionale, euro-atlantice şi globale.
ART. 3
Securitatea naţională se realizeaza prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea vulnerabilităţilor şi disfuncţiilor interne ori a ameninţărilor, riscurilor şi agresiunilor externe ce pot aduce atingere valorilor, intereselor şi necesităţilor naţionale.
ART. 4
Prin funcţia de cunoaştere a stării de securitatea naţională se edifică ansamblul măsurilor politico-diplomatice, economice, sociale, informaţionale, culturale, militare, ecologice, alimentare şi de sănătate a populaţiei, ori de altă natură, care asigură statului independenţa şi suveranitatea naţională, integitatea teritorială, ordinea internă constituţională şi propriul sistem de valori.
ART. 5
Prin disfuncţie se înţelege: aplicarea necorespunzătoare a unui act normativ; interferenţa mai multor linii de activitate în prezenţa unui sistem de control neadecvat; un sistem de management defectuos sau ineficace; orice fapte ce pot dezechilibra un sistem sau domeniu de securitate.
ART. 6
Vulnerabilitatea de securitate reprezintă împrejurări (obiective sau subiective) care reduc sau anulează capacitatea de rezistenţă faţă de un pericol real sau potenţial.
ART. 7
Ameninţarea la adresa securităţii naţionale este manifestarea de orice fel a unei capacităţi ori intenţii de a materializa un pericol de natură a suprima ori ştirbi oricare dintre atributele fundamentale sau calităţile existenţiale ale statului.
ART. 8
Riscul de securitate reprezintă împrejurări care potenţează ameninţările şi favorizează materializarea lor în consecinţe ce pot prejudicia echilibrul în societate, generând efecte de insecuritate.
ART. 9
Agresiunea este acţiunea violentă, desfăşurată prin mijloace armate, electronice, psihologice sau informaţionale, pe baza unor strategii sau planuri, de către o entitate (state, grupuri de presiune, actori nonstatali, centre de putere) împotriva valorilor, intereselor şi necesităţilor naţionale de securitate.
ART. 10
Cetăţenii români, ca expresie a fidelitatii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea securităţii naţionale.
ART. 11
Măsurile iniţiate pentru asigurarea securităţii naţionale nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrângerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constitutie sau legi.
Nici o persoana nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice şi nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale.
ART. 12
Măsurile de realizare a securităţii naţională se stabilesc în conformitate cu legile în vigoare şi cu obligaţiile asumate de România prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care este parte.
ART. 13
Instituţiile de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se organizează şi funcţionează pe baza unor legi organice.
Activitatea pentru realizarea securităţii naţionale este planificată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, este supusă controlului parlamentar prin comisiile special constituite şi se finanţează de la bugentul centralizat al administraţiei statului.
ART. 14
Prin sistem naţional de securitate se înţelege ansamblul organelor legislative, executive şi judecătoreşti, a instituţiilor, organismelor economice şi organizaţii neguvernamentale care îşi asumă responsabilităţi pentru valorile şi interesele de securitate.
ART.15
Infracţiunile la adresa securităţii naţionale sunt definite şi pedepsite de Codul Penal.
ART. 16
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispozitie contrară se abrogă.

Lasă un comentariu

Filed under aparare nationala, control democratic, controlul parlamanetar al serviciilor de informatii, științe politice, intelligence, legea siguranţei naţionale, relatii internaționale, securitate europeana, securitate nationala, servicii de informatii, servicii secrete, siguranta nationala, sistemul siguranţei naţionale, Troncota

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s