Cultura analitică în Comunitatea de Intelligence a SUA


Cuvânt înainte

Este o perioadă rară atunci când analiza de intelligence foloseşte ca sursă partea de intelligence dintr-o ştire şi nu operaţiile secrete din străinatate. Statele Unite trece printr-o astfel de perioadă, punând în dezbatere faptul că intelligence-ul a eşuat în perioada precedentă evenimentelor 11 septembrie şi al II-lea război din Irak, şi astfel minunata carte a lui Rob Johnston a picat la ţanc pentru a furniza povestea din culise pentru acele titluri. Centrul pentru studiul intelligence-ului al CIA-ului este de lăudat pentru că a avut bunul simţ de a-l găsi pe Johnston şi curajul să-i susţina munca, chiar dacă concluziile sale nu sunt ceea ce mulţi din lumea analizei intelligence-ului ar dori sa audă.
El ajunge la aceste concluzii prin atente proceduri demne de un antropolog, luând practic sute de interviuri, observând şi participând la duzini de echipe de lucru în analiza de intelligence, astfel ele nu pot fi revocate ca simple opinii şi cu atât mai puţin ca mormăieli amare a celor care au pierdut în războaiele birocratice. Descoperirile lui nu reprezintă doar o acuzaţie puternică a modului în care intelligence-ul american îşi execută analiza, dar şi, din fericire, un ghid pentru a îmbunătăţi lucrurile.

Johnston nu găseşte nici o metodă analitică standard care să stea la bază. În loc de aceasta, practica cea mai comună este aceea de a face un brain storming limitat pe baza analizei anterioare, producând astfel o înclinaţie către confruntarea părerilor anterioare. Validarea datelor nu este de încredere – de exemplu „curăţarea” rapoartelor spionilor nu permite testarea validităţii lor, întărind tendinţa de a căuta date care comfirmă ipoteze convingătoare. Procesul este anti-risc, cu un considerabil conservatorism managerial. Se pune mai mult accent pe evitarea erorilor decât pe evitarea surprizelor.

Procesul analitic este pus în mişcare de intelligence-ul actual, în special bijuteria de produs analitic al CIA-ului, informarea zilnica a preşedintelui, care în mod caricatural este denumită „CNN plus secrete”. Johnston nu consideră chiar aşa lucrurile, dar comunitatea de intelligence este interesată mai mult de raportul în sine decât de a face analize în adâncime.
Nici una dintre agenţiile analitice nu cunoaşte prea multe despre tehnicile analitice ale celorlalte. Per total, se pune accentul mult mai mult pe abilităţile de scriere şi comunicare decât pe metode analitice. Majoritatea antrenamentului e la faţa locului.
Johnston identifică nevoia de analiza pentru aproape trei tipuri de consumatori: poliţişti, spioni, soldaţi. Nevoia acelor consumatori duce la cel puţin trei tipuri de intelligence: investigativ sau operaţional, strategic şi tactic.
Cercetarea sugerează nevoia pentru un studiu serios al metodelor analitice în contextul celor trei, condus de metodologişti profesionişti. Analiştii ar trebui să aibă mai multe oportunităţi pentru a efectua munca de teren în străinătate. Ei ar trebui să opereze la canalele sigure ale agenţiei din străinătate pe care acum le deţin. Aceste acţiuni ar trebui să le confere o idee despre modul în care acţionează aceste agenţii.
Împreună agenţiile analitice ar trebui să ţinteasca crearea unor „comunitaţi de practică”, cu pregătire, grupuri de practică analitică şi diferite tipuri de surse on line, incluzând forumuri pentru metode şi rezolvări de probleme. Aceste comunităţi ar fi conectate către arhiva centrală pentru lecţii învăţate bazate pe post mortemu-uri post acţiune, şi mai multe revizuiri formale ale produselor de intelligence strategic. Din aceste revizuiri ar trebui să derive lecţii pentru indivizi şi pentru echipe şi ar trebui să se uite la cauzele erorilor şi eşecurilor. Istoriile scrise şi orale ar servi drept alte surse pentru lecţii. Aceste comunităţi ar putea, de asemenea, să înceapă să reformeze organizaţiile, prin restructurarea designurilor organizaţionale, dezvoltând mai multe programe formale de socializare, testând configuraţia de grup pentru eficienţă, şi facând acelaşi lucru pentru practicile manageriale şi de leadership.
Programul pe care Johnson îl sugerează este unul greoi dar îşi găseşte ecouri în activitaţile grupurilor mici inovatoare din comunitatea de intelligence: grupuri mai mult tolerate decât sponsorizate de către liderii agenţiilor. Odată cu problema demografică a forţei de muncă de care suferă comunitatea – distribuţia de vârstă „albă/verde”, ceea ce înseamnă că un număr mare de analişti noi vor fi lipsiţi de mentori atunci când agenţii bătrâni se retrag – vine şi oportunitatea pentru a executa analiza de intelligence. Atunci când acuzaţiile din Washington se domolesc, atunci când vine şi timpul pentru schimbări majore, atunci va fi cel mai propice moment să se înceapa cu cartea lui Rob Johnston.

Introducere

În august 2001 am acceptat parteneriatul în cercetare post doctorală ca Director al Centrului de Intelligence cu Centrul pentru studiul de Intelligence (CSI) la CIA. Scopul parteneriatului, care era menit să înceapă în septembrie şi să dureze doi ani, a fost acela să identifice şi să descrie condiţiile şi variabilele care afectează negativ analiza de intelligence. Pe durata acelei perioade, eu trebuia să investighez cultura analitică, metodologia, eroarea, şi eşecul în cadrul comunităţii de intelligence, folosind metodologia de antropologie aplicată, care ar include interviuri (până acum au fost 489), observaţii directe şi cu participare, şi grupuri de interes.

Intelligence Research
Publish Studies in Intelligence, the journal of the American Intelligence Professional.
Host independent research and publish books and monographs on intelligence topics
Intelligence History
Publish key documentary collections from the Cold War
Conduct oral history projects
Produce monographs on CIA history and the history of intelligence
Support State Department’s Foreign Relations of the United States (FRUS) series
Historical Records
Promote public understanding of intelligence
Conferences and Seminars
Provide a forum for practitioners and scholars
Make important research widely available
Commemorate major historical events in the intelligence world
Interact with academic specialists
University Programs
Encourage and improve the teaching of intelligence
Sponsor CIA Officers-in-Residence on campuses

 

Am început lucrul la acest proiect la 4 zile după atacul de la 11 septembrie şi efectul profund al acestuia asupra profesioniştilor era clar. Per total, oamenii pe care i-am intervievat şi observat erau patrioţi fără procesiune sau fanfară, inteligenţi, muncitori, mândri de profesia lor şi furioşi. Ei erau supăraţi din cauza atacului şi din cauza insurgenţelor militanţilor islamici despre care ei i-au tot avertizat pe politicieni de ani de zile, care au ucis 3000 de oameni în Statele Unite. Era de asemenea prezent şi un sentiment de vină, deoarece atacul s-a petrecut când erau ei de gardă şi nu au fost capabili să-l oprească.

Fiind realizat sub umbra întunecată a acelui atac, acest studiu nu are nici un fundament comparabil pe baza căruia să fie testate rezultatele sale, şi este dificil să identifice înclinaţiile care ar putea exista în aceste date ca rezultat al lui 11 septembrie. Într-un fel datele post 11 septembrie nu sunt demne de încredere, de exemplu persoane supărate ar putea dori să se răzbune şi s-ar putea să nu dea cele mai de încredere rezultate. Deşi în alte cazuri datele post 11 septembrie ar putea avea o acurateţe mai mare, când oamenii devin destul de furioşi, ei tind să scoată la iveala adevărul sau cel puţin percepţia lor despre adevăr. Oamenii pe care i-am întâlnit erau după părerea mea foarte deschişi şi foarte sinceri, şi asta, de asemenea, ar putea fi atribuită lui 11 septembrie. În orice caz, acest eveniment este o parte din cultura comunităţii de intelligence şi asta include orice consecinţe sau înclinaţii care ar rezulta din acest eveniment.

 

Backround

Oportunitatea de a face această cercetare s-a ivit, cel puţin în parte ca un rezultat al participarii mele într-un progres de cercetare multianual în domeniul erorilor şi eşecurilor medicale pentru agenţia de proiecte de cercetare avansate pentru apărare (DARPA). Cercetarea DARPA s-a concentrat pe erori individuale şi de echipă în proceduri chirurgicale laparoscopice sau minim invazive. Această cercetare a dezvăluit faptul că erorile individuale erau mai mult cognitive decât pur psihomotorii sau bazate pe abilităţi. De exemplu, unii chirurgi au avut probleme să lucreze în cele trei dimensiuni ale spaţiului anatomic, folosind tehnologia laparoscopică existentă cu rezultatul că aceşti chirurgi ar identifica greşit structurile anatomice şi ar efectua proceduri chirurgicale pe ţesuturi greşite ale corpului.
Alte erori individuale au fost descoperite pe durata studiile DARPA, dar în cea mai mare parte acestea au fost probleme de recunoaştere şi navigare spaţială pentru care au fost găsite soluţii tehnologice.
Erorile în echipă, spre deosebire de erorile individuale, s-au dovedit a fi mult mai dificile. Structurile ierarhice formale şi informale ale sălilor de informaţii nu s-au lăsat influenţate de anumite inovaţii pentru performanţă. În general, staff-ul chirurgical junior şi personalul de suport nu erau dispuşi să confrunte un membru al staff-ului senior care era pe punctul de a comite o eroare.
Cultul sălii de operaţie, împreună cu structura carierii şi cea socială ale a profesiei de chirurg a creat bariere pentru anumite tipuri de comunicare. Dacă un chirurg rezident informează un chirurg senior în faţa întregului staff al sălii de operaţie că era pe cale să taie organul greşit, aceasta ar putea rezulta într-un suicid al carierei. O asemenea confruntare ar putea fi interpretată de chirurgul senior ca o formă de revoltă împotriva autorităţii şi experienţei sale şi o provocare la adresa ordinii sociale a sălii de operaţie. Deşi nu e universal acest tabu, este mult mai des întâlnit decât ar recunoaşte chirurgii. În contrast cu erorile, soluţiile pur tehnologice erau de mică valoare în încercarea de a rezolva erorile de echipă într-un mediu chirurgical.
Cercetarea chirurgicală DARPA a fost urmată de un studiu multianual pentru performanţa individuală şi de o echipă a astronauţilor de la centrul spaţial Johnson al institutului NASA. Rezultatele studiului NASA, de asemenea, sponsorizat de DARPA erau similare cu studiul chirurgical în ceea ce priveşte interacţiunea dintre echipe.
Deşi oficial echipele de astronauţi erau compuse din egali, exista totuşi o destincţie socială între comandant, piloţi şi specialişti pentru misiune.
La fel ca în cazul chirurgiei, era de evitat ca un membru al echipei să confrunte sau să critice un altul chiar şi în faţa unei erori clare. Optzeci la sută dintre astronauţii actuali vin din mediul militar care are reguli clare în ceea ce priveşte confruntările şi critica. În plus, faţă de similarităţile în comportamentul ce reieşea din profesia lor comună, tabu-ul criticii era reîmputernicit continuu în toată cariera astronautului. Aproape orice comentariu negativ la dosarul unui astronaut era suficient ca acesta să fie desemnat către un alt echipaj „aruncat” de la o misiune viitoare şi reciclat prin programul de antrenament sau, şi mai rău, dat cu totul afară din programul spaţial. Tabu-ul sunt markeri care interzic comportamente specifice cu scopul de a menţine şi propaga o structură socială existentă. În general sunt reguli nescrise care nu sunt disponibile pentru observatorii din afară.
Cei din interior, totuşi, aproape întotdeauna, sunt percepuţi după modul cum acţionează, şi ordinea socială firească a organizaţiei. A confrunta lucruri tabu este ca şi cum ai confrunta o structură socială a unei culturi sau a unei oragnizaţii cu alta.
Am menţionat studiile chirurgicale şi astronautice pentru anumite motive. Fiecare serveşte drept backround pentru studiile analizatorilor de intelligence. Astronauţii şi chirurgii au standarde de performanţă foarte ridicate şi rata erorilor destul de scazută. Ambele studii subliniază alte domenii complexe care sunt interesate să-şi îmbunătăţească propriile performanţe profesionale. Ambele studii relevă ideea adoptării unor metode de căutare variate care să conlucreze cu controverse complicate, şi sugerează că există lecţii ce aparţin altor domenii şi care trebuie invăţate. Probabil cea mai cunoscută legatură este aceea că, deoarece sunt vieţi în joc, chirurgii şi astronauţii experimentează presiuni externe şi interne uriaşe, ei trebuind să evite eşecul. Acelaşi lucru se aplică şi pentru analiştii de intelligence.
În adaos, chirurgia şi astronautica sunt selective, şi mai ales sunt discipline selective şi secrete. Deşi munca lor nu este secretă, ambele grupuri tind să fie protejate de lumea exterioară: chirurgii din motive de selecţie profesională, instruire şi realitatea financiară, responsabilităţii cu privire la malpraxis; astronauţii pentru că sunt într-un grup foarte mic, iar procesul de selecţie şi instruire este foarte costisitor. Analiştii de intelligence împărtăşesc multe dintre aceste circumstanţe organizaţionale şi profesionale.
Comunitatea de intelligence este relativ mică, foarte selectivă şi foarte bine acoperită de ochii publicului. Pentru toţi practicanţii, munca de intelligence este costisitoare din punct de vedere intelectual şi o meserie cu un ridicat grad de risc care poate ghida politica publică, întăreşte naţiunea sau o pune într-un grad de risc mai ridicat. Deoarece consecinţele unui eşec sunt atât de grave, profesioniştii de intelligence pun continuu presiune atât în interior cât şi în exterior tocmai pentru a evita astfel de consecinţe. O consecinţă a acestei presiuni este aceea că a existat o lungă şi permanentă rezistenţă birocratică pentru a efectua un program sistematic pentru îmbunătăţirea performanţei analitice. În concordanţă cu oamenii pe care i-am intervievat aleatoriu, 71% cred că acea rezistenţă a fost diminuată semnificativ, începând cu septembrie 2001.
Nu este greu de înţeles rezistenţa istorică pentru a implementa un program atât de performant. Simplu, un program special creat minuţios pentru a îmbunătăţi performanţa umană împiedică faptul că performanţa umană are nevoie de îmbunătăţiri, o alegere ce riscă importante rezistenţe politice şi instituţionale. Nu neapărat îmbunătăţirea performanţei implică faptul că sistemul nu este optim, o inspecţie necesară asupra practicii şi performanţei va cere examinarea riscurilor şi metodelor în detaliu, din toate punctele de vedere asupra comunităţii de intelligence. Cu toate că aceste inspecţii vor fi în întregime în interiorul comunităţii, conceptul tinde spre o cultură secretă şi spre fragmentare.
Conflictul legat de discreţie, o condiţie necesară în munca de intelligence, şi sinceritate, o condiţie necesară pentru o îmbunătăţire a performanţei, a fost o temă des repetată de-alungul cercetării. Orice organizaţie care cere discreţie pentru a-şi îndeplini datoriile, se va împotmoli şi des va respinge termenul de sinceritate şi deschidere, chiar în detrimentul eficacităţii. În ciuda acestui lucru, pe cont propriu, un număr de câteva grupuri restrânse, printre care şi Comunitatea de Intelligence, au fost însărcinate cu crearea de legături formale şi informale cu elita naţiunii non-profit şi cu comunităţi industriale. În plus a avut loc o apreciabilă creştere în folosirea analizelor alternative şi a surselor deschise.
Doar aceste eforturi probabil că nu sunt suficiente pentru a schimba istoria culturii secrete, dar întăresc ideea că însăşi comunitatea de jnteligenceare are o responsabilitate în a reconsidera relaţiile dintre discreţie, eficienţă şi sinceritate. Este absolut adevărat aşa cum sunt relatate performanţele comunităţii şi întâmplările legate de erori şi rateuri. Exteriorul şi hotărârile publice nu vor rezolva aceste neajunsuri; dorinţa de a îmbunătăţi performaţele comunitaţii de intelligence, de a găsi şi utiliza resursele exterioare şi interioare, reprezită factorul necesar pentru a îmbunătăţi performanţele acestei infrastructuri.

Scopul

Acest program a fost creat în mod explicit ca un program aplicabil pentru cercetare. În multe privinţe, seamănă cu impunerea unor nevoi organizaţionale şi a unor analize deschise, în aceea că a fost menit să-i identifice şi să descrie condiţii şi variabile care ar putea afecta analiza de intelligence şi apoi să-i identifice nevoile, specificările şi cererile pentru evoluţia instrumentelor, tehnicii şi procedurilor pentru a reduce erorile analitice. Pe baza acestor lucruri, am facut o recomandare pentru îmbunătăţirea performanţei analitice.
În ceea ce priveşte relatarea anterioară cu privire la performanţa umană, cercetările au dus spre zona militară, medicală şi astronautică. Am găsit – în special în aria militară – o extinsă literatură socială, o elaborată doctrină de instruire şi programe de căutare bine dezvoltate atât calitativ cât şi cantitativ. În colaborare cu cercetarea în literatură şi programe, aceste trei discipline au programe performante îmbunatăţite. Acesta nu a fost cazul comunitaţii de intelligence.
Nu trebuie să spunem că o literatură a intelligence-ului nu există, dar chiar dacă acea literatură ar exista, ar fi axată pe o extindere mai largă în cazul studiilor decât pe actualul proces al analizei de intelligence. Majoritatea literaturii valabile se referă la istorie, relaţii internaţionale şi ştiinţe politice. Texte ce fac trimitere la metodologia analitică există şi nu valorează nimic, deoarece acolo se găsesc studii cantitative, la fel ca la Robert Folker, care compara eficacitatea diferitelor metode analitice, pentru a putea rezolva o problemă analitică dată. Studiul lui Folker demonstrează că cercetarea obiectivă, cantitativă şi controlată determină eficacitatea unor metode analitice posibile.
Literatura aflată în coborâre cu procesul de analiză al intelligence-ului tinde să fie personal şi ideosincretic, reflectând o apropiere individuală cu privire la rezolvarea problemei. Acest lucru nu este surprinzător. Comunitatea de intelligence are în componenţa sa o varietate de discipline, fiecare cu propria sa metodologie analitică. Arogarea organizaţională a fost aceasta: într-un mediu multidisciplinar, analiştii de intelligence vor folosi metode analitice şi instrumente din propriul lor domeniu, în ideea de a analiza şi rezolva probleme legate de intelligence Când au apărut probleme interdisciplinare, poziţia organizaţiei a fost aceea că o mare varietate de metode analitice vor fi luate în considerare, rezultând o potrivire perfectă, mai bine zis o sinteză perfectă.
Această apropiere individualistă de analiză a dat naştere la o mare varietate de metode analitice. Am identifcat cel puţin 160 în cercetarea mea pentru acest articol, dar nu a ghidat spre dezvoltarea unei doctrine analitice standardizate. Asta este. Nu există soluţii de cercetare legate de comunitatea de intelligence, presupunând că metoda X este cea mai bună metodă pentru a rezolva un anume caz şi metoda Y este cea mai indicată pentru a rezolva cazul 2 .
Utilitatea unei doctrine analitice standardizate este aceea că îngăduie unei organizaţii să determine cererile performaţei, un nivel standard al unei expertize instituţionale şi o metrice a performanţelor individuale pentru evoluţia şi dezvoltarea unei noi metodologii analitice. În ultima vreme, fără o linie de bază chiar analitică, cineva nu poate fixa eficacitatea nici unei noi metode analitice propuse, instrumentul, tehnologia, reorganizarea sau intervenţia. Fără o doctrina analitică standardizată, analiştii o lasă mai uşor şi procese plictisitoare de încercare şi eroare încep să le urmărească cariera.
În general, în literatura de cercetare, cineva găseşte o taxonomie, sau o matriţă, a variabilelor care afectează obiectul studiului. Taxonomia ajută la standardizarea definiţiilor şi informează cercetările viitoare, stabilind o mapă a cercetării. Subliniază în afara punctelor de interes şi a priorităţilor cercetarii şi ajută la stabilirea unui loc al cercetării pentru a deţine propriul program de cercetare din context. În cercetarea mea referitoare la literatura intelligence-ului, nu am găsit nici o taxonomie a variabilelor care afectează analiza intelligence-ului.
Urmărind din nou literatura, am întreprins să dezvoltat definiţiile aflate în vigoare şi o taxonomie cu scopul de a sistematiza procesul de cercetare. Cititorii vor găsi definiţiile în vigoare în primul capitol. Al doilea capitol subliniază descoperirile şi implicaţiile studiului etnografic. Pentru că primele două capitole conţin multe maxime din interviurile mele şi din notiţe, ilustrează tonul şi natura mediului post 9/11 în care am lucrat.
Taxonomia care a crescut în afara muncii mele a fost prima descrisă într-un articol pentru jurnalul CSI, „Studii în intelligence” şi este prezentat aici în capitolul trei. În completarea procesului revizuit din jurnalul normal, am promovat un raft al taxonomiei legat de 55 de academicieni şi specialişti în intelligence şi am încorporat sugestiile lor într-o versiune revizuită care a ieşit în presă. Aceasta nu este pentru a afirma că taxonomia e finalul; utilitatea oricărei taxonomii este aceea că poate fi revizuită şi extinsă odată ce noile cercetării devin avizate. Capitolul despre dr. Judith Meister Johnston, care urmareşte şi oferă un model alternativ – mult mai complex şi posibil mai scrupulos decât ciclul de intelligence tradiţional – pentru a urmări dinamica procesului de intelligence, în efect cu interrelaţiile a mai multor elemente legate de taxonomie.
Următoarele capitole, prelucrate de mine şi de ceilalţi colegi, au fost dezvoltate în jurul altor variabile legate de taxonomie şi oferă sugestii pentru dezvoltarea în acele arii specifice.
Capitolul 9 conţine o serie de recomandări vaste, inclusiv sugestii în vederea cercetărilor ulterioare. Cât a fost posibil am încercat să evit utilizarea unui jargon specific. Cu toate acestea, cititorul va mai întâlni un numar de termeni tehnici specifici, şi ca urmare, am adăugat definiţiile lor ca note de subsol.

O lucrare în proces de realizare

În unele aspecte poate părea ciudat, sau neobişnuit, ca un antropolog să desfăşoare asemenea activităţi potrivit unui psiholog industrial sau organizaţional sau de alţi specialişti în îmbunătăţirea performanţei profesionale sau în elaborarea afacerilor. Percepţia comună despre antropologia culturală are în vedere cercetarea realizată asupra indigenilor. Multe, însă, s-au schimbat în ultimii 40 de ani.
În prezent există multe asociaţii profesionale şi practicanţi devotaţi aplicării antropologiei şi a metodei acesteia de rezolvare practică a problemelor din societatea modernă sau postindustrială.
Este dificil pentru orice sudiu antropologic modern să scape de moştenirea lăsată de Margaret Mead. Aceasta este la fel de semnificativă pentru antropologia secolului XX, precum Sherman Kent pentru profesia din cadrul intelligence-ului.
Deşi Franz Boas reprezintă, în mod discutabil, părintele antropologiei americane, fiind mentorul lui Margaret Mead, al ei este numele pe care toată lumea îl recunoaşte şi îl asociază cu etnografia. Dacă cineva a citit textele antropologice, înseamnă că a citit opera aparţinând lui Mead.

Margaret Mead (December 16, 1901 – November 15, 1978) was an American cultural anthropologist, who was frequently a featured writer and speaker in the mass media throughout the 1960s and 1970s. She earned her bachelor degree at Barnard College in New York City, and her M.A. and Ph.D. degrees from Columbia University. She was both a popularizer of the insights of anthropology into modern American and Western culture and a respected, if controversial, academic anthropologist. Her reports about the attitudes towards sex in South Pacific and Southeast Asian traditional cultures amply informed the 1960s sexual revolution. Mead was a champion of broadened sexual mores within a context of traditional western religious life. An Anglican Christian, she played a considerable part in the drafting of the 1979 American Episcopal Book of Common Prayer.

O menţionez pe Mead nu doar din cauză că munca mea se inspiră în mare măsură din a ei, ci şi din cauza impactului pe care l-a avut asupra disciplinei şi a direcţiei sale. Şi-a schimbat orientarea de la explorarea antropologică, culturală, tradiţională din Pacificul de Sud spre antropologia aplicată orientată spre probleme din timpul celui de-a doilea război mondial. A fost fondatoarea Institutului de Studii Interculturale şi un contribuitor important al seriilor Cold War Rand care încercau să descrie caracterul sovietic. Tot ea a fost cea care a elaborat multe dintre metodele de cercetare care în ziua de astăzi sunt utilizate în antropologia aplicată. Îi menţionez munca sa ca un punct ilustrativ. După doi ani de cercetare pe teren în Pacificul de Sud, a scris cel puţin cinci cărţi, dar ar fi putut probabil să scrie mai multe.
În timp ce privesc la grămada de hârtii reprezentând documentarea pentru acest studiu, îmi trece prin gând că, având în vedere diferitele constrângeri ale frăţiei, există aici mai mult material decât voi fi capabil să transmit în oricare alt text. Sunt notiţele de la 489 de interviuri, observaţii directe, observaţii care necesită implicare şi focus-grupuri; sunt scrisori personale, schimburi de e-mail şi material arhivat; şi mai sunt şi însemnarile mele personale prin care urmăream evoluţia lucrării. Mai mult studiul continuă. Pe măsură ce scriu aceste lucruri, planific alte interviuri, alte observaţii şi mai multă munca de teren.
Deci, acest text reprezintă mai mult un raport al progresului decât un raport final în orice sens tradiţional. Acesta reflectă descoperiri şi recomandări existente până în momentul actual şi nu este în nici un caz interpretat. În concluzie, bazat fiind pe interesele proprii de cercetare şi oportunităţile create textul reprezintă doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare.

Dr. ROB JOHNSTON, Washington D.C., 2005

Lasă un comentariu

Filed under analiza de intelligence, Center for the Study of Intelligence, competitive intelligence, Competitive Strategy, contraterorism, științe politice, geopolitica, intelligence, paralized by analysis, relatii internaționale, Securitate, servicii de informatii, servicii secrete, siguranta nationala, sistemul siguranţei naţionale, studii de securitate, studii strategice, Troncota

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s