Concepția și strategia de securitate naționalã în Republica Moldova


Concepția de securitate naționalã este un document elaborat dupã criterii occidentale la origine. Definiția securitãții este cea a școlii europene de la Copenhaga, a lui Barry Buzan, cu 5 dimensiuni, la care se adaugã elemente din protecția infrastructurii critice și ale infrastructurii informaționale critice ale școlii elvețiene de la Zurich, la care se adaugã lecțiile învãțate din atacurile cibernetice din Estonia și Georgia precum și prevederile pe aceastã direcție ale documentelor finale NATO de la Riga și București în materie.

În ciuda numeroaselor școli de gândire, documentul, la fel ca și strategia propriu-zisã, discutã triada riscuri-amenințãri-vulnerabilitãți, utilizând practic criteriile din școala NATO sau occidentale. Dispar astfel referiri la pericole sau preocupãri, precum și la alte elemente clasice gândirii militare de tip sovietic sau altor modele. Mai mult, Concepția este și mai evoluatã și asumã drept obiecte de securizat nu numai statul, cetãțenii – securitatea umanã și individualã – ci și societatea – securitatea societalã. Lipsesc însã din tot cuprinsul Concepției și a Strategiei elementele și mijloacele de protejare, planificarea pentru aceastã dimensiune lipsește cu desãvârșire, inclusive zona resurselor sau a calendarului securizãrii societãții, de exemplu. Nu mai spunem cã o asemenea direcție este contrazisã de opțiuni și legi practice adoptate în același timp cu Concepția și cu elaborarea Strategiei de cãtre aceeași guvernare, precum este legea limitãrii drepturilor deținãtorilor de dublã cetãțenie, lege criticatã de UE și de Consiliul Europei.

Dealtfel, din spațiul lucrurilor fundamentale și simple pe care și le putea propune Concepția lipsește,de exemplu, un angajament pentru ridicarea monitorizãrii Consiliului Europei pe chestiunile democratice, monitorizare care dureazã din 2002 și care este incompatibilã cu atingerea criteriilor de la Copenhaga pentru solicitarea integrãrii în Uniunea Europeanã.

Conceptul imitã, la fel ca și Strategia, elementele din Strategia de Securitate Europeanã, documentul Solana din 2003, prin aceasta copiind exact amenințãrile (în ciuda proiectelor deja existente și a iminentei revizuiri a strategiei europene în virtutea ultimelor schimbãri ale situației de securitate și mediului internațional de securitate). Mai mult, tot pe model european, Conceptul, ca și Strategia, realizeazã simbioza ciudatã și nefuncționalã la nivel național realizatã de Uniunea Europeanã prin reunirea Politicii de Apãrare și cea de politicã Externã sub același pilon.

Dacã în cazul PESC și PESA rațiunea venea de la forma de luare a deciziilor, în context european, precum și de la formula istoricã de elaborare a acestor politici europene, mai întâi PESC, apoi PESA, în cazul Concepției și Strategiei Republicii Moldova rațiunea vine, în mod eronat, de la ideea centralã a neutralitãții, înțeleasã greșit drept soluție de securitate, și de la nevoia de a obține recunoașterea acestei neutralitãți(din nou, în sens de garanții) precum și de la ideea lipsei necesitãții forțelor armate cu altã destinație decât operațiuni internaționale sau stoparea inamicului pânã la intervenția comunitãții internaționale.

Ambele idei sunt atât eronate cât și depãșite. Astfel, neutralitatea, chiar recunoscutã, nu poate ține loc de soluție de securitate pentru cã respectarea ei ține de nevoia directã a unui actor major sau altul, dupã cum a arãtat-o istoria. Mai mult, existã deja trupe strãine pe teritoriul Republicii Moldova care nu vor fi îndepãrtate de neutra-litatea recunoscutã, iar existența lor realã este incompatibilã cu modelul ideal ce încearcã a fi utilizat. Și încã, punând neutralitatea în prim planul strategiei de securitate înseamnã o supra-valorizare a acestui aspect ce riscã sã devinã limitativ în condițiile nevoii de asigurarea realã a apãrãrii teritoriului, chiar și numai a celui aflat sub controlul autoritãților legitime de la Chișinãu.

Este de înțeles pânã la un punct, gândirea potrivit cãreia „neutralitatea“ sau „demilitarizarea completã“ ar putea fi soluții, în primul caz dacã ea ar fi garantatã și ar fi respectatã internațional, în al doilea caz prin faptul cã zona principalã militarizatã se aflã, în fapt, în raioanele de rãsãrit, separatiste, ale Republicii Moldova. Însã ideea neutralitãții este excesiv fetișizatã de autoritãțile de la Chișinãu iar cazul demilitarizãrii complete nu este nici realistã, iar aprobarea unei asemenea opțiuni nu înseamnã automat și respectarea ei. Chiar dacã am ajunge acolo, o soluție de securitate tot ar lipsi, am avea doar un spațiu oficial demilitarizat, dar în care civilii au arme, amenințãrile sunt aceleași dar lipsesc instrumentele de combatere a lor. În formatul sãu ideal, ar deveni un no man’s land militar care poate fi preluat fãrã probleme, în foarte scurt timp, de orice formațiune paramilitarã, teroristã, de mercenari ce și-ar propune acest lucru.

Strategia de Securitate Naționalã este un document și mai bun,în formula sa de proiect în care se aflã. Însã rãmâne la nivelul unui document programatic, tributar limitelor impuse de Concepția de Securitate și cu prevederi deși corecte, complet nerealizabile în practicã chiar și în cazul unui stat cu resurse mult mai importante, cum ar putea deveni în 15-20 de ani Republica Moldova. De remarcat și formulele corecte utilizate în proiect pentru reforma sectorului de securitate, chiar dacã lipsește explicitarea realã a elementelor respective. Și capitolul rezervat SIS este unul corect redactat, cu observația rezervãrii rolului exclusiv de organizația contrainformativã ce-și propune operațiuni exclusiv în sfera contra-terorismului și antiterorismului.

Dimensiunea externã lipsește cu desãvârșire deși MAEIE are un rol de prim plan, potrivit Concepției, în asigurarea securitãții naționale. În acest context lipsește complet orice referire la direcțiile de acțiune ale MAEIE în acest cadru. Deși cuprinsã în Concepție drept instituție responsabilã în securitatea Republicii Moldova, MAEIE este absent în desfãșurarea Strategiei, poate cu excepția contribuției ce i se solicit în contextul recunoașterii neutralitãții. Dar poate cea mai frapantã disonanțã apare atunci când privind liniile directoare ale Concepției, prevederile proiectului de Strategie și realitatea normativã și administrativã cu un crescut caracter represiv, anti-democratic și antieuropean din manifestãrile de zi cu zi, din aceastã perioadã, atât ale administrației și structurilor de conducere cât și a instituțiilor de forțã cuprinse în sistemul securitãții naționale. Acest comportament pune sub semnul întrebãrii realitatea unui angajament pe temele enunțate și credibilitatea acestor strategii și din punct de vedere al implementãrii elementelor prevãzute în conținut.

 

 

Iulian Chifu, Centrul de Prevenire a Conflictelor și Early Warning

Capitol din volumul “DECIZIA DE SECURITATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA – Contribuții pentru o politică a României la Răsarit”.

Lasă un comentariu

Filed under studii de securitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s